Ramasitele cetatii stravechi Myra contribuie din plin la faima districtului Demre din Turcia. Multimea vizitatorilor se datoreaza atat Bisericii Sfantului Nicolae si mormintelor unice din zona cat si frumusetii locurilor. In limba etrusca cetatea se numea Maura ceea ce insemna „locul marii zeite mama”. Vechii locuitori ai Lyciei i-au schimbat in ani numele in Myra. Cetatea are o istorie care merge cu cateva mii de ani inainte de Hristos. Datorita dezvoltarii comertului maritim si implicit vietii infloritoare de aici, ea a fost expusa numeroaselor invazii din diferite perioade ale istoriei.
A fost sub hegemonie persana, apoi cuib de pirati si, in sfarsit, sub dominatie romana si bizantina. In perioada bizantina a capatat statut de metropola si a devenit un important centru al crestinismului in secolul al IV-lea d.Hr. datorita eforturilor Sfantului Nicolae. La moartea acestuia a fost construita biserica purtand numele sau.
Vechile relicve ale cetatii se afla in Kocademre, o zona din nordul districtului. Cea mai importanta dintre ele este teatrul, o constructie cu toate caracteristicile epocii romane. Reconstruit in secolul al II-lea d.Hr., avea un diametru de 110 metri, era impodobit cu un basorelief, reprezentand-o pe zeita Fortuna si cu frize cu motive florale si masti de teatru. Poarta orasului avea o inaltime de noua metri si o deschidere de patru iar in sudul acropolei se afla un apeduct cu o lungime impresionanta. Orasul era protejat de cateva ziduri de piatra, o parte din ele rezistand pana in zilele noastre.
Necropolele lyciene sunt singurele de acest fel din lume. Fiecare mormant avea mai multe incaperi. Trupul celui mort era depus pe un podium de piatra avand in jur tot felul de articole pe care le indragise in timpul vietii: bijuterii, haine, mancare. Mormantul avea o singura intrare care se inchidea cu un bolovan urias. In fata acestuia erau sculptate basoreliefuri evocand profesia pe care cel disparut o avusese in timpul vietii. Unul dintre morminte se remarca prin bogatia ornamentelor, reprezentand membrii familiei imbracati in hainele epocii si pe cei care imbratisasera cariera militara intr-o tinuta razboinica. In apropierea teatrului se inalta inca intrarea in fostele bai, trei arcuri cu o largime de 36 metri.
Intreaga viata a cetatii este legata de personalitatea Sfantului Nicolae, parinte al crestinismului. Nascut la Patara in jurul anului 300 a fost episcop in Myra unde a trait pana la moartea sa la 6 decembrie 343. A fost cunoscut pentru numeroasele minuni facute in timpul vietii si este protectorul marinarilor, naufragiatilor, negustorilor, saracilor si, mai ales, protectorul copiilor. El este cel despre care se spune ca aduce in fiecare an daruri celor mici. In esenta, Sfantul Nicolae a fost un episcop umanist, nascut intr-o familie bogata, care dupa inalte studii teologice a ales calea monahismului, stiind sa se apropie de inimile credinciosilor.
Biserica Sfantului Nicolae a fost construita pe locul unui templu pagan, prabusit in urma unui cutremur. Trupul Sfantului a fost depus intr-un sarcofag de marmura plasat in centrul aripii de sud. Raidurile arabe din secolele VIII-IX au adus mari stricaciuni bisericii, care a fost distrusa in 1087. Negustorii italieni din Bari au spart sarcofagul si au dus ramasitele Sfantului la Roma. Cele cateva oseminte ramase au fost depuse la Muzeul Antaliei iar o tarina din Rusia acelor vremuri a cumparat terenul pe care se afla biserica si a refacut-o.
Construita in forma de cruce aceasta este impodobita cu fresce si coloane de marmura si are alaturi o mica gradina presarata de pietre tombale si un bazin mic in care se depoziteza aghiazma.
IRINA STOICA
Comentarii