Siruri de plopi in plina campie, batuti de soare sau de vant, plopi la malul apei privindu-se in oglinda, capite de fan dupa terminarea recoltatului, explozie de nuferi pe un lac peste care se arcuieste un pod stravechi de piatra, salcii, malul Senei vara si iarna, portul Le Havre stralucind in zorii zilei, trenul care infrunta nametii intr-o minuscula gara de provincie, arbori ornati fie cu turturi, fie cu frunze viu colorate sau tomnatice… Iata universul domnului Monet, pentru care natura a fost o chemare irezistibila si putine personaje o umanizeaza, exceptia reprezentand-o, evident, marea sa iubire, Camille Doncieux, prima sotie prematur disparuta.
Claude Oscar Monet (1840-1926), „fondatorul impresionismului”, s-a nascut la Paris. Pe cand avea cincisprezece ani, familia se muta la Le Havre, in Normandia. Talentatul adolescent vinde caricaturi si desene in carbune pentru cativa franci, dar a fost de ajuns pentru a fi remarcat si trimis sa ia lectii de pictura. Bunul sau mentor Boudin este cel care i-a cultivat gustul pentru „pictura in aer liber”. Iar viitorul mare maestru va avea pentru restul vietii motto-ul „en plein air”. Va cauta cu nesat natura, indiferent de popasurile destinului sau si abia la patruzeci si trei de ani va reusi sa-si satisfaca aceasta atractie neclintita, prin stabilirea in micuta localitate Giverny, Normandia, unde tezaurul sau consta din gradina, livada si lac cu nuferi. El era gradinarul visator si exigent, desi avea sapte gradinari angajati.
Dintr-un loc strategic al unei mici sere, Monet privea natura si imortaliza acelasi peisaj in functie de vreme si de anotimp. Acolo a dedicat nuferilor sai mai multe panze memorabile, de fiecare data lumina punand in valoare o alta nuanta cromatica. Din 1883 si pana la moarte, survenita in 1926, Claude Monet a fost marele „patron botanist” de la Giverny. Frumoasa proprietate apartine astazi Academiei fran-ceze de arte frumoase, prin grija fiului sau, Michel, si este deschisa turistilor.
Momentul de cotitura al artei moderne a fost realizarea panzei „Impresie, soare rasarind” („Impression, soleil levant”), care este un peisaj din portul Le Havre. Ironic, criticul de arta Louis Leroy i-a caracterizat opera drept „impresionism”, dar termenul a capatat o dimensiune uriasa printre adeptii noului curent artistic. Culorile si lumina sunt dominante in raport cu formele. Monet facea istorie, impreuna cu bunul sau amic Édouard Manet. In 1870, Monet si iubita sa, Camille Doncieux, se casatoresc si o vom regasi pe frumoasa femeie in mai multe panze (mai cunoscute fiind „Femeie in rochie verde” si „Femei in gradina”). Dar Camille avea sa se stinga la numai treizeci si doi de ani, iar indureratul Monet avea s-o picteze si pe patul de moarte…
Dupa cativa ani se va recasatori cu Alice, impreuna cu care se va stabili in paradisul de la Giverny. Se spune ca Monet a ales locul privind pe fereastra trenului in care calatorea de la Vernon la Gasny (Normandia). In ultimii ani ai vietii a fost chinuit si de cataracta, fapt care i-a afectat partial cromatica, mai ales in ceea ce priveste comoara sufletului sau, nuferii cu nuantele lor dependente de pozitia soarelui. Marele maestru a cerut o inmormantare simpla, la Giverny. Doar cinzeci de sateni l-au condus pe ultimul drum pe „Domnul Natura” (1926), care implinise optzeci si sase de ani.
Nota: cel mai bine vandut tablou al sau este, deocamdata, „Le bassin aux nymphéas” (din seria Nuferilor), cu aproape 72 de milioane de dolari, in 2008.
PAUL IOAN
Comentarii