Intr-o scena de film – nu conteaza care anume – un om traseaza hotarele proprietatii sale batand cu ravna tarusi in pamant, astfel incat nimeni sa nu aiba vreun dubiu ca acolo va fi teritoriul sau si numai al sau. Un astfel de personaj real a fost Édouard Manet (1832-1883), un barbat provenit dintr-o familie burgheza (tatal judecator) cu conceptii conservatoare, dar care s-a dovedit a fi un independent feroce. Considerat a fi unul dintre marii „instigatori” ai impresionismului si ai artei moderne, maestrul Manet a vrut cu orice pret sa nu faca parte din nici un „regiment” si a pictat toata viata asa cum i-au dictat crezul sau artistic si vocatia incontestabila, daltuita de el insusi prin studiul marilor clasici.
Desi a trait numai cincizeci si unu de ani, Manet a dus o viata intensa si plina de controverse atat in domeniul artei, cat si in viata personala. El a fost omul calm si asezat care, paradoxal, a provocat scandal prin viziunea lui artistica si prin modul cum a inteles relatiile afective fata de femeia iubita. Putem spune ca doua astfel de femei i-au marcat cariera si existenta: Victorine Meurent, model si pictorita ea insasi, si Suzanne Leenhoff, profesoara sa de pian din adolescenta. Pe Victorine a intalnit-o pe strada. Era o micuta roscata care canta la mandolina si vioara. Parul ei rosu aprins si privirea melancolica l-au impresionat atat de mult, incat a devenit imediat model.
Dar nu unul oarecare, ci unul care a facut istorie, caci a pozat pentru cele doua panze scandaloase (1863) care au facut din Manet un razvratit adorat de avangardisti: „Olympia” si „Dejun la iarba verde”. Ambele refuzate la Salonul oficial parizian, ambele admirate la Salonul Refuzatilor (initiat de Napoleon III din cauza prea multor lucrari neadmise de juriul oficial). Prin cele doua scenarii cu nud de femeie in prim-plan, Manet proclama faptul ca prostituata are un rol aparte in societate si ca poate fi imortalizata. In fapt, Manet se inspirase din picturi celebre pe care le studiase indelung: „Venus din Urbino” (Tiziano) si „Maja dezbracata” (Goya) pentru „Olympia”, iar pentru „Dejun” se inspirase dupa „Concert pastoral” (panza inceputa de Giorgione si terminata de elevul sau, Tiziano).
Manet readucea in actualitate nudul mitologic si-l transforma intr-un personaj contemporan, fara prejudecati si pudori inutile. E suficient sa spunem ca dincolo de zgomotul si furia criticilor, i-au fost alaturi Zola, Mallarmé, Baudelaire si toata pleiada de impresionisti aflata in plina ofensiva. {i totusi, Manet s-a detasat de „regimentul” lui Monet, Degas si compania, continuandu-si propriul drum si refuzand sa fie numit „parinte al impresionismului”.
Al doilea aspect care ilustreaza la fel de categoric lipsa de prejudecati ale acestui pictor de granita artistica moderna a fost dragostea sa imensa pentru Suzanne Leenhoff. Pictorul s-a indragostit atat de mult de profesoara sa de pian, incat nu a tinut seama de faptul – iritant pentru multi – ca era si amanta tatalui sau. In aceste circumstante bizare, Manet a asteptat sa-i moara tatal (1862) pentru a se casatori cu Suzanne! Situatia de-a dreptul balzaciana a fost accentuata si de faptul ca, in 1852, Suzanne a adus pe lume un fiu cu tata nedeclarat, pe nume Leon. Nu se stie daca a fost odrasla tatalui sau a fiului, insa Manet a acceptat situatia fara sovaire si chiar l-a imortalizat pe Leon intr-o panza celebra, „Baiatul cu sabia” (1861). La randul sau, Suzanne n-a obiectat niciodata asupra faptului ca Manet a ramas prieten toata viata cu celebrul sau model, Victorine Meurent. Personalitatea lui Manet a fost coplesitoare.
PAUL IOAN
Comentarii