Putine orase au acumulat de-a lungul secolelor un capital istoric si cultural atat de bogat ca elegantul si discretul Aix en Provence. Arhitectura sa prestigioasa, climatul insorit, apele termale, un festival liric de renume international, intruniri universitare, congrese, expozitii, toate au generat nu doar un adevarat turism cultural, din ce in ce mai amplu, ci si o atmosfera de o frumusete si o varietate pe care nu le mai intalnesti nicaieri in alta parte.
Plimbarile pe largul bulevard Mirabeau sau pe alte artere invaluite in acel farmec specific provensal, numeroasele fantani, umbra deasa a platanilor, cafenelele frecventate de numerosi artisti, vitrinele magazinelor de lux, multimea destinsa si chiar pietele in aer liber ofera acestui oras aristocratic un aer plin de bucuria de a trai.
Prima asezare straveche din zona era situata la o departare de 3 kilometri fata de orasul de astazi. Asezarea a fost distrusa in anul 123 i.Ch. de consulul roman Sexto Calcius care a apreciat de la inceput calitatea izvoarelor de apa calda. Ocupatia romana a inzestrat orasul cu acele constructii specifice epocii, in special unele care erau legate de folosirea apelor binefacatoare. Au urmat perioade negre, evul mediu cu foametea si ciuma, dar dupa toate nenorocirile, orasul a inflorit din nou, atingand apogeul in timpul domniei regelui Rene. Dupa moartea acestuia si domnia efemera a lui Carol al II-lea, urmeaza unirea cu Franta, in 1482. Renasterea debuteaza in tara in secolul al XVI-lea dar in Provence mai intarzie o vreme, cu atat mai mult, cu cat secolele respective sunt marcate de razboaie religioase si de alte calamitati: boli, foamete, rascoale. Secolul al XVII-lea este presarat cu tot felul de tulburari sociale si politice iar cel de-al XVIII-lea anunta perioadele revolutionare care vor urma. Orasul cunoaste o noua inflorire dupa cel de-al doilea razboi mondial, vechea cetate capatand o faima pe care si-o mentine si in zilele noastre. Dintre cladirile sale impresioneaza in mod deosebit Primaria, construita intre 1655 si 1671, gazduind si una dintre cele mai bogate biblioteci din Franta, o biblioteca avand pe langa numarul urias de volume si 1600 de manuscrise si 400 de incunabule. Langa Primarie se inalta Turnul Orologiului, construit in 1510 in stil gotic flamboyant.
Catedrala Saint-Sauveur este si ea una dintre mandriile orasului, o exceptionala acumulare de opere de arta, iar numeroasele fantani sunt impodobite la randul lor cu statui alegorice. Bisericile numeroase si muzeele riguros organizate iti prezinta o multitudine de creatii de o incontestabila valoare. Printre acestea, Muzeul Granet, fondat de pictorul François Marius Granet (1775-1845), elev al lui David si prieten cu Ingres. Muzeul este instalat in cladirile unei vechi manastiri, imbogatit permanent prin noi si noi donatii si expune, pe langa picturi frantuzesti, spaniole, flamande si italiene, si o serie de pretioase sculpturi antice, persane, grecesti egiptene, etrusce, galo-romane si celto-ligurice.
Cel mai indragit muzeu al orasului ramane insa cel cunoscut sub numele de Pavilionul Cezanne, din fostul atelier al pictorului. Artistul s-a nascut in Aix la 19 ianuarie 1839 si a muncit toata viata fara a fi inteles de contemporani. A triumfat abia la Salonul de Toamna din 1904, cu numai doi ani inainte de moartea sa. Atelierul si l-a construit in 1900 si a lucrat aici pana la sfarsitul vietii, in 1906. Cumparata de americani, admiratori ai pictorului, cladirea, cu tot ceea ce continea, a fost oferita in 1954 Universitatii din Aix. Pavilionul a devenit un adevarat loc de pelerinaj, multe lucrari, in special cele de la primul etaj, sunt exact asa cum au fost in timpul vietii artistului si plimbandu-ti ochii pe lucrarile sale iti dai seama ca Aix-ul este, in primul rand, orasul lui Cezanne.
Autor: IRINA STOICA
Comentarii