Cunoscuta pana nu de mult sub numele Rangoon, capitala Uniunii Myanmar si-a adoptat stravechiul nume Yangon, ca un simbol al dorintei de libertate a locuitorilor. Orasul are circa patru milioane de locuitori si pastreaza o atmosfera calma, pe care multe orase asiatice au pierdut-o. Asezat pe raul cu acelasi nume, Yangon, uimeste atat prin eleganta cladirilor, cat si prin manierele elegante ale oamenilor care par sa nu stie sa vorbeasca pe un ton ridicat, sau sa fie prea insistenti. Aflata in sudul tarii, capitala este un important port fluvial, nod feroviar si rutier, are un aeroport modern – Mingaladon – o rafinarie de petrol si desfasoara o vasta activitate in industria metalurgiei neferoase si aluminiului, a cauciucului, industria textila, a materialelor de constructii, de prelucrare a lemnului, a materialelor cosmetice, industria electronica, electrotehnica si alimentara.
Universitatea, ridicata in 1920, si Universitatea de Stiinte si Arta (1960) intregesc imaginea unui oras modern, cu o Biblioteca Nationala (1952) cu peste 16.000 de volume si 13.000 de manuscrise, Biblioteca Centrala Universitara (1929) cu peste 350.000 de volume si o multime de muzee. Occidentalii au asociat Rangoonul cu magia orientala, cu un pericol permanent care pandeste din umbra. Aceasta credinta era cauzata de ostilitatea cu care locuitorii i-au privit pe europeni, in special pe englezii, care, din secolul al XIX-lea, isi intinsesera imperiul colonial si asupra Birmaniei. Independenta capatata dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial nu a estompat prea repede aceasta ostilitate, oamenii impunandu-si o anumita rezerva, din care au iesit abia de curand, capitala tarii devenind un punct de atractie turistica.
Initial un sat de pescari, orasul a fost fondat ca atare in jurul anului 1755 de marele rege birman Alaungpaya. De-a lungul timpului a avut de suferit in urma ocupatiilor straine britanice si a celei japoneze, dupa ce, in 1886, devenise capitala coloniei britanice Burma. De asemenea, mari pagube i-au adus cutremurul din 1930, dar acestea au putut fi inlaturate prin efortul colectiv al oamenilor. Din 1948 a fost capitala statului independent Uniunea Birmania, devenita, in 1989, Uniunea Myanmar.
Cladirile au un aspect diferit in functie de epocile in care au fost ridicate. Pe malul raului sunt aceleasi case-barci, facute din lemn, aratand asa cum erau cu secole in urma. Altele au fatade victoriene, cu balcoane si cu ornamentatii specifice. Orasul capata un aer deosebit si misterios, datorita nenumaratilor arbori dar si zambitoarelor statui ale lui Buddha. Dintre acestea, multe au dimensiuni uriase, asa cum este cea din interiorul manastirii Ashay Tawya, cu o inaltime de 20 de metri. Din peisajul obisnuit al orasului fac parte monumentele „Stupa”, acele temple cu acoperisul sub forma de clopot alungit. Ele isi deschid larg portile in fata marilor evenimente religioase, detinand numeroase moaste ale lui Buddha.
Cel mai faimos dintre aceste temple este pagoda Shwe Dagon, cu o inaltime de 98 de metri, descrisa de Rudyard Kipling in „Cartile junglei” ca „o minune ce sclipeste in soare”. Legenda spune ca, in urma cu 2500 de ani, doi negustori au primit ca rasplata, opt fire din parul lui Buddha, pentru a fi pastrate intr-un altar. Cand altarul a fost ridicat, firele au inceput sa straluceasca, orbii au inceput sa vada, surzii sa auda, pamantul s-a cutremurat, toate florile au inflorit, pomii au rodit si s-a pornit o ploaie de diamante.
De fapt marturiile arheologice arata ca altarul a fost construit de populatia mon in secolele VI-X si a fost multa vreme acoperit de vegetatia junglei. Cateva secole mai tarziu a fost descoperit de un rege mon care l-a adus la proportiile actuale. Pentru aurirea pagodei regele mon Shinsawbu a daruit greutatea sa in aur, circa 88 kg, iar fiica sa si sotul ei de patru ori greutatile lor. In cele din urma pentru masiva stupa au fost folosite 58 de tone de aur si pagoda a devenit simbolul orasului.
IRINA STOICA
Comentarii