Cunoscut drept resedinta a suveranilor englezi, Palatul Buckingham din Londra se inalta pe locul unei constructii mai vechi, inaltata in 1703 de ducele de Buckingham pentru sotia sa. Cumparat de regele George al III-lea in 1762, palatul a fost renovat in intregime de regele George al IV-lea. Conducatorul lucrarilor a fost arhitectul John Nash si intreaga lucrare a costat uriasa suma – la vremea respectiva – de 700.000 de lire, printre extravagantele artistului numarandu-se si aducerea a 500 de blocuri masive de marmura de Carrara pentru decorarea cladirii.
In 1837, la venirea pe tron a reginei Victoria, palatul abia putea fi locuit. Multe din sutele de ferestre nu se deschideau si existau inca multe alte inconveniente. De aceea, in 1846, suverana apeleaza la serviciile arhitectului Blore care, in afara renovarilor impuse, a adaugat un frontispiciu pe doua nivele. In 1853 au fost finalizate sala de bal cu anexele respective iar in 1913 sir Aston Webb a renovat castelul in stil clasic, realizand sirurile de ferestre renascentiste de pe fatada lunga de 110 metri, fatada pe care a decorat-o cu coloane cu capiteluri corintice.
Palatul a fost declarat resedinta a familiei regale din momentul urcarii pe tron a faimoasei regine a carei statuie de marmura, realizata dupa desenul aceluiasi Aston Webb se afla in fata monumentalei cladiri. Statuia alegorica are in varf o reprezentare aurita a zeitei victoriei. Resedinta regala are 600 de camere, compunand numeroase apartamente, concepute pentru a satisface pretentiile inaltilor locatari dar si ale numerosilor oaspeti care intra aici. Impresionante prin luxul lor sunt mai ales salile de bal, sala statuilor si biblioteca.
In ciuda apartamentelor somptuoase, etaland comori regale, adunate de generatii intregi, nu toti rezidentii palatului s-au simtit fericiti. Este suficient sa amintim amaraciunile traite de Lady D, „Printesa Inimilor” cum a numit-o britanicii. La randul sau Ducele de Windsor nota in memoriile sale ca, de cate ori trece prin portalurile palatului presarat de apartamente oficiale si lungi coridoare, este invaluit de un apasator miros de mucegai, prin aceasta subliniind caracterul prea putin prietenos al incaperilor.
Poarta centrala prin care se patrunde in curtea din fata palatului este de obicei inchisa, aceasta intrare fiind rezervata familiei regale care locuieste in aripa de nord a resedintei. Cand regina se afla aici, deasupra constructiei falfaie drapelul regal. Apartamentele oficiale sunt deschise marelui public in lunile august si septembrie, ca si gradinile intinse pe o suprafata de circa 30 de hectare. Exista aici statui, lacuri, cascade si multe pasari exotice printre care o colonie de flamingi, vietuitoarele parand a nu fi deranjate de elicopterele care duc si aduc oaspeti.
Un personal numeros trudeste aici nu doar pentru intretinerea resedintei ci si pentru organizarea diferitelor evenimente. Galeria reginei, ridicata pe locul capelei bombardate in timpul razboiului gazduieste expozitii continand comori ale familiei regale, expozitii in care marele public poate intra tot timpul anului. Acelasi regim il au si grajdurile regale unde pot fi admirati caii si unde sunt expuse atelaje vechi si masini moderne. De un mare succes se bucura caleasca, realizata dupa desenul lui Cipriani, in care regina pleaca in fiecare an la deschiderea parlamentului. O ceremonie impresionanta, indragita de londonezi si nu numai, este schimbarea garzii palatului garda alcatuita din acei tineri voinici, in uniforme rosii purtand pe cap imense caciuli de blana de urs.
IRINA STOICA
Comentarii