Civilizatia egeeana, care a inflorit in Creta in jurul anilor 3000 i.Hr., este cunoscuta sub numele de civilizatia minoica. Acest adjectiv poate veni de la cuvântul „Minos” care este considerat numele unui conducator sau pur si simplu echivalentul lui „rege”. Mai târziu a luat nastere legenda regelui Minos, cel care a poruncit arhitectului Dedalus sa-i construiasca labirintul pentru a-l inchide pe infricosatorul Minotaur, care isi cerea hrana regulat, compusa din tineri barbati si fecioare sacrificate in acest scop.
Legenda respectiva face parte dintr-un ciclu intreg care evoca bogatiile faimosului rege si cuprinde mai multe episoade legate de palat. Printre acestea pot fi amintite uciderea Minotaurului de catre Teseu, cu ajutorul firului Ariadnei si prabusirea lui Icar cu aripi de ceara, dupa ce fusese lasat de crudul rege sa moara pe acoperisul uriasei constructii, alaturi de tatal sau, mesterul Dedalus.
La inceputul secolului al XX-lea arheologul Sir Arthur Evans a inceput sa studieze in profunzime ruinele palatului din Cnossos fiind convins ca acesta apartine regelui Minos. In scurta vreme intreaga lume a fost fascinata de descoperirile si restaurarile efectuate gradat. Palatul, aflat intr-un sit datând din Neolitic, este admirabil decorat si constituie inca obiectul unor serioase cercetari arheologice.
Este una dintre acele câteva constructii masive, reconstituite in Creta dupa cutremurul din 1700 i.Hr., care a devastat insula. Primul palat a fost alcatuit dintr-o serie de constructii separate in jurul unei curti interioare destul de mari. Dupa cutremur, palatul care a dainuit din 1700 i.Hr. pâna in 1380 i.Hr. a devenit un complex mult mai interesant. Era vorba acum de o singura cladire pe câteva nivele – dupa arheologi trei sau patru – cu multe camere rezervate ritualurilor religioase, unele folosite drept locuinte si altele ca depozite de hrana. Toate erau legate prin lungi coridoare si scari in jurul peretilor cu deschideri largi care permiteau luminii sa patrunda pâna la cel mai de jos nivel. Structura este cu adevarat labirintica.
Peste tot in palat existau stâlpi subtiri de lemn care sustineau terase si parcuri, coloanele fiind specifice acestui gen de constructii. In interior existau o multime de fresce reprezentând pasari, animale mitice, fluturi si chipuri de femei, de cele mai multe ori, cu sânii dezgoliti.
Arheologii, cel putin o mare parte dintre ei, sustin ca impunatoarea cladire nu a fost construita ca un palat ci mai degraba ca un loc sacru sau un templu cu semnificatii deosebite. In acest scop ei argumenteaza ca multe dintre picturi si statui dezgropate aici au un caracter votiv si reprezinta figuri de preotese in cadrul unor ceremonii speciale, uneori oferind hrana unei zeite, legata probabil de fertilitatea pamântului. De asemenea multe coloane cu forme sugerând copaci par a avea o semnificatie aparte.
Este posibil ca palatul sa fi devenit resedinta regala mai târziu. Sir Arthur a numit una dintre incaperi „Sala Tronului” datorita unei forme cioplita in piatra semanând cu un scaun impunator, dar este posibil ca si acesta sa fi avut o semnificatie religioasa. De asemenea, „Megaronul Reginei” (camera de audiente), nu pare destinata acestui scop data fiind instalatia elaborata de apa.
Sigur este insa ca palatul, distrus in 1380 i.Hr. de un incendiu, are inca multe, foarte multe taine de dezvaluit.
IRINA STOICA
Comentarii