Se stiu destul de putine lucruri despre primele palate indiene. Cele mai multe date care ne-au parvenit privesc in special perioada marilor moguli, dar nu pot fi neglijate nici constructiile mai tarzii facute de autoritatile britanice. Acestea au adus un stil nou in arhitectura locurilor, ingloband multe elemente ale arhitecturii indiene. In 1912, anul in care arhitectul Sir Edwin Lutyens isi incheiase proiectul pentru Casa Viceregelui din New Delhi, un alt arhitect englez, Henry Irwin, isi completa planurile pentru ridicarea unui palat aflat departe de zgomotul capitalei, in statul princiar Mysore.
Maharajahul de aici, Chamara Wadiyar, avea nevoie de o resedinta princiara dupa ce, in 1897, vechiul palat din lemn si pamant fusese distrus de un incendiu in timpul stralucitelor procesiuni care marcau casatoria fiicei lui. Noua constructie trebuia sa corespunda conceptiilor sale despre maretie si sa fie terminata intr-un timp cat se poate de scurt.
Palatul, cunoscut si sub numele de Amba Vilasa, este unul dintre cele mai mari din India. Asezat in centrul orasului, printre pajisti ingrijite, intr-o gradina imprejmuita de ziduri in care se inaltau pe langa palat si 12 temple, intregul complex ocupa o suprafata imensa. Multe dintre aceste temple au o vechime respectabila, datand chiar din secolul al XIV-lea. Palatul are o structura mai rezistenta decat predecesorul sau, fiind construit din granit cenusiu. Numeroasele sale domuri sunt realizate din marmura roz. Sectiunea principala a palatului este pe trei etaje, compunand o fatada lunga. Deasupra acesteia se inalta un turn de 44 metri, cu cinci etaje si un dom aurit.
Asemenea lui Lutyens in Delhi, Henry Irwin a combinat cateva stiluri arhitectonice in constructia palatului. Stilul de baza a fost cel cunoscut ca Rajput-Mogul adaugandu-i zidurile puternice ale arhitecturii dravidiene, indiene si neo-clasice. A folosit in egala masura granitul si marmura din partea locului dar a importat si otel din Scotia, necesar elementelor structurale ale cladirii.
Interioarele Palatului Maharajahului raspund asteptarilor si exigentelor unui print care dorea sa aiba aici una dintre cele mai stralucitoare curti regale. Astfel atat cabinetul pentru audienta privata cat si sala mare pentru audienta sunt bogat ornamentate. Pavilionul pentru casatorii are un fronton octogonal, acoperis cu vitralii si faianta smaltuita importata, cu motive geometrice.
Exista de asemenea in palat o galerie de portrete, o alta de arme, una de costume din epoci diferite si una de bijuterii, dintre cele mai elaborate din intregul principat. Peste tot sunt usi de mahon bogat sculptate, cu ornamente lucrate in argint; candele elegante imprastie miresme de la ierburile care ard mocnit sub flacari aproape nevazute, iar lumina patrunde in raze colorate prin vitraliile acoperisului. Pe pereti sunt fresce admirabile, cea mai frumoasa dintre ele reproducand o procesiune Dasara condusa de maharajahul insusi.
In afara, splendidul si exoticul palat este luminat cateva ore in serile de duminica de 97.000 de becuri insirate de-a lungul galeriilor, in jurul arcurilor, domurilor si cupolelor. Palatul devine centrul atentiei din Mysore in timpul festivalului Dasara, un festival al recoltei din septembrie-octombrie cand marele tron regal de aproape 400 kilograme din aur pur este scos in afara zidurilor. Maharajahul conducea aceasta procesiune pana in centrul orasului iar luminile palatului erau aprinse in fiecare seara a festivalului. Urmasii maharajahului au fot cu totii implicati in viata politica a tarii.
IRINA STOICA
Comentarii