In vremurile de glorie ale Romei Antice, Imperiul avand o situatie stabila, imparatii au inceput sa-si construiasca resedinte pe masura puterii detinute. Preocuparile lor erau indreptate din ce in ce mai mult spre confort si eleganta. Astfel imparatul Domitian (81-96 d.Hr.) si-a inaltat chiar in inima cetatii, pe Colina Palatina, o casa de un rafinament deosebit, pe care a numit-o palatia – cuvant din care a derivat ulterior cunoscutul „palat”. Aceasta casa, ca si altele construite in anii respectivi de nobilii romani, desi avea o minima securitate, a slujit ca model palatelor europene de mai tarziu.
Dupa mai bine de doua secole, imparatul Diocletian (284-305) a simtit si el nevoia unei locuinte asemanatoare. Cunoscut pentru ideile sale in constructie, in special pentru faptul ca a oferit Romei cel mai mare complex de bai, imparatul si-a dorit o casa linistita, departe de grijile Imperiului. In acest scop el a ales orasul Spalato (actualul Split din Croatia) de pe tarmul Marii Adriatice. Diocletian stia insa ca Imperiul traieste sub amenintarea navalirii hoardelor barbare asa ca si-a construit resedinta asemenea unei fortarete militare. De aceea, in exterior, palatul, terminat in anul 305, arata asemenea unui ansamblu de aparare si nu ca o locuinta privata. Zidurile puternice inchideau o constructie rectangulara, masurand in jur de 213 x 177 metri inaltand patru turnuri pe cele trei parti dinspre uscat.
In interior suprafata este impartita riguros conform standardelor forturilor romane. Doua strazi se incruciseaza in unghiuri drepte in centrul incintei. Palatul si cladirile adiacente ocupa jumatatea de sud spre Adriatica. Jumatatea de nord era ocupata probabil de baracile soldatilor. Palatul lui Diocletian era cu adevarat o resedinta imperiala, realizat dupa canoanele clasice grecesti dar cu mai multe ornamente specifice arhitecturii romane. Acestea au usurat studiile specialistilor in domeniu, cea mai importanta lucrare de specialitate fiind cea a lui Robert Adam din 1764.
In interiorul ansamblului se intra din strada prin minunata Porta Aurea (Poarta de Aur) de pe latura de nord. Aici vizitatorul descopera o lume deosebita, o atmosfera mult mai rafinata si mai solemna decat cea a fortificatiilor militare. Impresionante sunt atat templul lui Jupiter cu bogate decoratii in piatra si stucaturi, cat si mausoleul lui Diocletian cu un dom octogonal, transformat in secolul al IX-lea in biserica crestina si devenit in timp Catedrala Sfantul Dominus. Apartamentele imperiale se aflau in interiorul unei mari galerii, aflata in jurul unei curti interioare de ceremonii, din care un sir de trepte ducea spre intrarea principala. Camerele erau dispuse astfel incat sa aiba vedere spre apele Adriaticei. De fapt terasele si gradinile orasului se intindeau spre mare, pana la nivelul apei.
In jur au fost construite mai multe temple, bai, biblioteci, fantani. Era in totul o locuinta potrivita pentru odihna unui mare imparat, constituind ultimul mare palat ridicat in vremurile pagane ale Romei. Multe secole conducatorii europeni nu au mai locuit in alt fel de palate. Ei au simtit nevoia sa se refugieze in interiorul unor ziduri puternice, aparate de trupe de oameni inarmati. Abia Renasterea a putut influenta arhitectura palatelor europene dand nastere unor constructii stralucitoare in care sentimentul de teama parea sa fi disparut cu desavarsire.
IRINA STOICA
Comentarii