Panteon crestin

          Sfintii Împarati Constantin si Elena
          
          Astazi, 20 mai, sarbatorim Sfânta Inaltare incheind ciclul sarbatorilor pascale. Numita in popor si Ispas, aceasta zi reprezinta pentru poporul nostru si Ziua Eroilor, capatând multiple semnificatii.

          Sfintii Împarati Constantin si Elena
          
          Astazi, 20 mai, sarbatorim Sfânta Inaltare incheind ciclul sarbatorilor pascale. Numita in popor si Ispas, aceasta zi reprezinta pentru poporul nostru si Ziua Eroilor, capatând multiple semnificatii. Mâine, 21 mai, biserica îi praznuieste pe Constantin si Elena, sfinti împarati care au fost socotiti „întocmai ca apostolii”.
          Fiu al generalului Constantin Chlorus si al sotiei sale, Elena, Sfântul Constantin s-a nascut la Naissus în jurul anului 280. Dupa instituirea primei tetrarhii în anul 293, Constantius devine cezar al Occidentului la curtea lui Diocletian. Comandant al legiunilor romane din Britania, de pe Dunare si de pe Rin, el credea, fara a fi crestin, într-un Dumnezeu unic si dispretuia politeismul. Se stinge însa din viata tânar, pe 25 iulie 306, la Eboracum în Britania. Înainte de a muri însa îsi chemase fiul, încredintându-i provinciile apusene ale imperiului. Acesta este proclamat împarat de armata dupa moartea tatalui si trimis la Roma pentru recunoastere. Ca urmare a conflictului dintre Maximian Daia si Liciniu, ceilalti doi împarati, Maxeutiu si Constantin devin inamici. Trupele lui Maxeutiu sunt înfrânte la Turin si Verona, dar lupta decisiva se da la Podul Vulturului, lânga Tibru, în octombrie 312. Inaintea luptei a vazut pe cer o cruce luminoasa înconjurata de cuvintele: „in hoc signo vincens” (prin acest semn vei învinge). El pune crucea pe steagurile armatei sale si, cu numai 20.000 de soldati, îi învinge pe cei 150.000 ai lui Maxeutiu care se îneaca în Tibru. Sfântul Constantin intra triumfator în Roma si în 313, împreuna cu Liciniu, emite „Edictul de la Milano” prin care se garanta libertate bisericii crestine. Liciniu însa dezlantuie din nou prigoana si este învins de Constantin la Chrysopolis la 18 septembrie 324. Ramânând singur la conducerea Imperiului Roman, Constantin declanseaza o serie de reforme sociale, administrative si juridice bazate pe principii crestine. Alaturi de mama sa, ridica numeroase locasuri de cult si, la 11 mai 330, inaugureaza orasul Constantinopol, noua capitala a Imperiului. Participa în 325 la Sinodul I Ecumenic de la Niceea si este botezat de episcopul de Nicomidia în anul 337 putin înainte de moartea sa, la 21 mai. Asa cum ne spune preotul Nicolae Barbu, este îngropat în Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol alaturi de mama sa care înca din copilarie s-a ocupat de educatia lui religioasa sustinându-l ulterior în toate eforturile sale. Alaturi de Fausta, sotia lui Constantin, de sora sa Anastasia si fiica ei Constantina a sprijinit permanent biserica, a eliberat sclavii si a limitat luxul de la curte. În tinerete a mers pe câmpul de lupta alaturi de sotul ei si a primit „Virtutea militara”. A zidit biserici si a sapat în dealul Golgotei scotând la lumina Sfânta Cruce. Trecuti în rândul sfintilor cei doi au devenit protectorii multor orase, lor fiindu-le închinata si Catedrala Patriarhala din Bucuresti.