Pe dealul Filaretului, in apropierea vestitei gari cu acelasi nume, una dintre primele constructii de acest fel din tara, se intinde o adevarata padure, o oaza de verdeata, de liniste, in care cei care patrund se simt purtati mai aproape de Rai. Este Parcul Carol I, capodopera peisagistica si depozitar al unor istorii si traditii ancorate puternic in viata locuitorilor.
Parcul, numit si Parcul Libertatii intre 1948-1991, a fost amenajat intre 1900-1906 pentru a sarbatori 40 de ani de domnie a regelui Carol I, slujind ca loc de organizare a „Expozitiei Generale Romane” organizate in acest scop. Initiativa a apartinut lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor in Guvernul George Gr. Cantacuzino. Lucrarile au fost realizate dupa planurile arhitectului peisagist elvetian Eduard Redont si de intreaga organizare s-a ocupat academicianul Constantin I. Istrati, fost primar al Bucurestilor.
Alegerea locului nu a fost deloc intamplatoare. Aici, pe Campia Filaretului, fusese ars la 11 iunie 1848 Regulamentul Organic, printr-un ritual care simboliza ruperea tanarului stat romanesc de sub tutela Rusiei. Locul se mai numea si Campia Libertatii pentru ca in 1821 aici poposise Tudor Vladimirescu. In 1848 devenise centrul libertatii nationale.
Inaugurarea a avut loc in 1906 sub conducerea lui Carol I. Parcul acoperea initial o suprafata de 36 de hectare atingand in final 41, pe doua hectare fiind amenajat un mic lac de agrement. Adevarata padure, prezenta o vegetatie bogata in jurul Aleii Centrale construita intr-un stil geometric. Erau plantati aici, sub ingrijirea horticultorilor Samuel si Louis Leyoraz 4206 arbori mari, 5983 coniferi, 8215 arbusti. Nu lipseau nici numeroasele plante decorative si florile multicolore. Continea si contine inca si o serie de constructii de mare interes. Asa cum se prezinta astazi parcul mentine in mare parte arhitectura celui de odinioara.
Intrarea principala se face printr-o piata eleganta, dominata de Fantana Zodiacului, conceputa de arhitectul Octav Doicescu. A fost inaugurata in 1935 si este formata dintr-un bazin in mijlocul caruia se inalta o cupa de piatra impodobita cu mozaicuri negre reprezentand zodiile. Lucrarea a fost realizata de sculptorii Mac Constantinescu, Dorin Pavel si August Schrniedigen. Langa intrare se inalta statuia doctorului Constantin I. Istrati, opera sculptorului Oscar Späthe, dezvelita la 4 noiembrie 1928 si restaurata in 2009. Parcul este conceput in trei sectiuni, partea centrala larga, aerisita, cu doua alei flancand straturile de verdeata, unite printr-o singura alee si oprindu-se pe malul lacului si alte doua cu un traseu peisagistic, cu alei sinuoase, grupate astfel incat sa creeze o imagine romantica.
Sectiunea din dreapta, terasata, expune admiratiei fantana George Grigore Cantacuzino. Construita pe locul unei mai vechi fantani, macinate de vreme, actuala fantana a fost realizata in 1879 de arhitectul Al. Freiwald si sculptorul Karl Storck, din blocuri masive de piatra imitand stancile. Are infatisarea unui paralelipiped cu basoreliefuri, stalpi si piloni de sustinere. Prin bolta din fata tasneste apa intr-un vas oval.
La capatul acestei sectiuni se ridica Arenele Romane, un urias teatru de vara cu o capacitate de 5500 de locuri, in prezent restaurate si modernizate in cateva randuri. Au fost construite de arhitectul Leonida Negrescu, colaborator si la Ateneul Roman si de inginerul Elie Radu cu colaborarea inginerului George Constantinescu. Este un monument inchinat latinitatii poporului roman si la inaugurarea lor, in 1906, au gazduit un spectacol alegoric evocand istoria noastra de la intrarea lui Traian in Dacia la Razboiul de Independenta. In apropiere se inalta Institutul Astronomic al Academiei Romane, infiintat in 1990 prin unirea a trei observatoare astronomice, cele din Bucuresti, Cluj-Napoca si Timisoara.
In sectiunea din stanga, nu departe de intrarea principala se afla Muzeul National Tehnic. Prof. ing. Dimitrie Leonida, creatie a cunoscutului om de stiinta al carei nume il poarta. Muzeul a luat fiinta in 1909 si a fost reorganizat in 1954 si 1972. Aceasta sectiune a parcului este cunoscuta si sub numele de „Aleea cu castani” si conduce spre un alt edificiu numit in mod curent „Cetatea lui Tepes”. Este de fapt un castel de apa, construit dupa planurile arhitectilor Stefan Burens, Victor G. Stefanescu si Ion D. Berindei. Reproducere redusa a Cetatii Poenari cladirea a fost izvorul multor legende urbane si a ramas din 1963 sediul garnizoanei care avea ca misiune paza Mausoleului din parc.
In partea centrala, cu ani in urma, au fost montate doua statui de piatra reproducand doi giganti. Initial acestea fusesera amplasate in fata unei pesteri artificiale. Cei doi aveau intre ei o „Frumoasa adormita”, statuie semnata de Filip Marin. Gigantii sunt realizati unul de Dimitrie Paciurea si celalalt de Frederic Storck. Grupul statuar evoca o legenda conform careia doi frati gemeni erau indragostiti de aceeasi femeie. Tanara s-a aruncat in valuri, urmand ca salvatorul s-o ia de sotie. Frumoasa fecioara a murit insa inecata si cei doi s-au transformat in stane de piatra. Pestera a fost demolata, gigantii montati in „Parcul Carol” iar statuia tinerei in Herastrau.
Emblema actualului parc ramane insa Mausoleul-necropola ridicat pe locul unde initial fusese Palatul Artelor, care gazduia Muzeul Militar, distrus de un incendiu in 1939 si de cutremurul din 1940. Aici se afla Mormantul Eroului Necunoscut care, in anii 1959-1963, a fost mutat la Marasesti, construindu-se actualul monument dupa planurile arhitectilor Horia Maicu si Nicolae Cucu. Monumentul masiv, de forma stelata, din granit negru cu cinci arcade din granit rosu, la care se accede pe un pod urias peste lac a constituit o necropola a luptatorilor si conducatorilor comunisti, mutati de aici in 1991 cand a fost readus Eroul Necunoscut.
In 2004 se hotarase demolarea Mausoleului, pentru amplasarea Catedralei Mantuirii Neamului dar protestele oamenilor si interventia enegica a primarului Capitalei a oprit aceasta actiune. Parcul ramane asa cum il stim de decenii, combinatie de codru si gradina englezeasca, de loc de odihna si de muzeu in aer liber, de spatiu de reculegere, de calatorie in trecut cu sperante in viitor.
IRINA STOICA
Comentarii