Cu miresmele si culorile sale, cu opulenta bijuteriilor si indrazneala constructiilor, Orientul a fascinat intotdeauna locuitorii batranului nostru continent. Una din minunile acestui spatiu incarcat de legende este, fara indoiala, vechiul oras Petra din Iordania, o cetate ascunsa in munti, descoperita abia cu 200 de ani in urma. Aflata in estul vastei vai care leaga Marea Moarta de Golful Agaba, in valea secundara ce se deschide spre muntele Petra, din sirul muntos Es Sara, cetatea este cioplita intr-o stanca inconjurata de inaltimi de piatra. Accesul se face printr-o trecatoare, dar nu se poate ajunge aici decat pe jos sau calare, pentru ca drumul se ingusteaza astfel incat in unele locuri abia atinge un metru latime.
Serpuind printre munti cam un kilometru si jumatate se deschide dintr-o data intr-un loc plin de lumina, dominat de un templu impunator, Khazneh, taiat candva in piatra de nabateeni. Culoarea brun-roscata a pietrei i-a fascinat pe cei care au reusit sa ajunga aici, iar incaperile si coloanele sapate in stanca, pe mai mule nivele, le-a inflacarat imaginatia dand nastere, multor legende. Cu totii s-au intrebat daca au in fata un templu, un mormant sau un tezaur, presupunandu-se in cele din urma ca impresionanta constructie le include pe toate trei. „Khazaneh” inseamna de fapt comoara si multa vreme s-a crezut ca, intr-o urna de sus, un faraon si-a ascuns tezaurul. De aceea, pana cand le-a fost interzis prin lege, beduinii trageau cu pusca in urna cea mai inalta, sperand sa fie acoperiti de o ploaie de aur. In jurul impozantului monument se gasesc o serie de alte morminte si ingrozitoare puturi in care criminalii erau aruncati de vii.
Nabateenii, vechii locuitori ai orasului, erau un trib nomad de pastori si pietrari extraordinari. Ei s-au stabilit aici, cu mai bine de 2000 de ani in urma, si si-au extins stapanirea pana la nord de Damasc, incepand din secolul V i.Hr. Au rezistat 600 de ani construindu-si orasul si, in cele din urma, au fost invadati de edomiti. Acestia au creat o ceramica unica in lume, un stil arhitectonic si un sistem de aprovizionare cu apa a cetatii.
Petra era plasata la intretaierea drumurilor comerciale si era plina de negustori care aduceau marfuri din Damasc, Egipt, Arabia si de pe multe tarmuri ale Mediteranei. Locuitorii erau convinsi ca stancile din jur ii protejeaza, iar zeul lor suprem, Dusara, era reprezentat pe blocuri de piatra si obeliscuri. Populatia ajunsese la aproape 20.000 de locuitori si in anul 63 i.Hr. romanii au incercat fara rezultat sa cucereasca cetatea. Au reusit s-o faca abia in 106 d.Hr. si au integrat-o provinciei Arabia. Dinastia nabateenilor se stinsese si locuitorii au convietuit cu romanii vreme de un secol.
Au fost construite acum teatrul si Calea Coloanelor, iar apoi, devenind partea Imperiului Bizantin, Petra a fost cunoscuta ca o mare metropola. Mormantul urnei a fost trasformat in biserica crestina, sediu al unei episcopii. Cucerirea musulmana din secolul al VII-lea a pus capat dezvoltarii orasului, cu exceptia unei perioade scurte, cand cruciatii au construit in vest un castel mic. Acoperita de uitare, Petra a fost redescoperita in 1812 de un tanar explorator anglo-elvetian Johan Ludwig Burkhardt.
Calatorind de la Damasc la Cairo, el a auzit zvonuri despre orasul ascuns in munti si, deghizat in negustor musulman, a pretins ca vrea sa sacrifice o capra in cinstea profetului Aaron, la mormantul acestuia, aflat pe una din inaltimile orasului. Insotit de doi beduini, a ajuns la Petra, a putut sa faca o schita si a indeplinit sacrificiul promis. Multi alti exploratori au reusit in cele din urma sa ajunga si ei aici, orasul devenind cunoscut in lumea intreaga ca un loc incarcat de un farmec misterios.
IRINA STOICA
Comentarii