Capitala a statului Muntenegru, Podgorita este si cel mai mare oras al tarii, situat la intersectia a doua râuri: Ribnica (Ribnita) si Moracea, in apropiere de statiunile montane de schi alpin si de statiunile balneare de la Marea Adriatica.
Numele orasului insemnând „sub delusor” sau „sub movila” si este si numele unei paduri de chiparos care acoperea un deal din apropierea centrului.
Teritoriul pe care a fost construit orasul era cunoscut in perioada romana drept popas al caravanelor si, din secolul al V-lea, odata cu sosirea primelor triburi slave si avare, zona a fost martora multor evenimente.
Fondat inainte de secolul al XI-lea, orasul se numea Birziminium dar in Evul Mediu era cunoscut ca Ribnica, denumirea Podgorita incepând sa fie folosita din 1326. Stapânita de otomani intre 1474-1800, din 1946 pâna in 1992 s-a numit Titograd in onoarea lui Iosif Broz Tito, presedintele Iugoslaviei.
Distrus in timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial, eliberat in decembrie 1944, a avut o dezvoltare rapida care insa a fost incetinita in timpul razboaielor iugoslave. In prezent orasul refacut este centrul economic comercial si cultural al tarii.
Veritabila atractie turistica, desfasoara un labirint de stradute inguste in cea mai pitoreasca zona a sa. Este acea parte cunoscuta sub numele de „Vechiul Oras Turcesc”, „Stara Vaors”. Printre magazinele cu obiecte traditionale si monumente istorice, se remarca „Turnul cu ceas”, adevarat reper al orasului. Exista aici o puternica influenta otomana dat fiind faptul ca Muntenegru s-a aflat o buna bucata de vreme sub ocupatie turca.
Remarcabil este Castelul regelui Nikola, singurul rege din Muntenegru. Acum adaposteste unul dintre cele mai importante muzee ale orasului. Fosta resedinta a lui Nikola I expune acum arme, steaguri, trofee, documente si fotografii. Salile sunt ornamentate cu basoreliefuri si prezinta o multime de piese de mobilier deosebit de valoroase. Pot fi admirate de asemenea galeria de arta, continând circa 1.500 de obiecte si cea etnografica in care se afla si hainele regelui Nikola I si ale sotiei sale, regina Milena.
Viata religioasa a orasului se imparte intre trei comunitati: crestini ortodocsi, catolici si musulmani.
Cea mai veche, considerata de multi si cea mai frumoasa biserica a orasului este Sfântul Gheorghe, aflata la poalele dealului Gorica. De dimensiuni impresionante, ocroteste in interior cripta familiei Karagheorghevici din a carei initiativa a fost ridicat asezamântul.
In „Orasul Turcesc” se afla si doua moschei, purtând amprenta stilului oriental atât de raspândit si fiind considerate dintre cele mai vechi monumente ale orasului.
Viata culturala este reprezentata de câteva muzee dar si de Teatrul National, cel mai important teatru din intreaga tara. Muzeele, desi mai putin numeroase decât in celelalte capitale europene sunt deosebit de importante pentru ca prezinta sugestiv istoria tarii.
Printre acestea trebuie amintit Muzeul Orasului, impartit in patru sectii: arheologie, istorie, etnografie si sectia cultural-artistica dar cel mai important muzeu memorial al tarii este cel care poarta numele generalului si scriitorului Marko Miljanov.
Flora si fauna tarii sunt prezentate in Muzeul National de Istorie Naturala iar Centrul de Cercetare Arheologica are in grija lui mai multe situri de acest fel.
In oras se afla si cel mai mare centru universitar din tara si multe institutii culturale cum ar fi, pe lânga Teatrul National, Teatrul Orasului, Teatrul Copiilor, Teatrul de papusi ceea ce i-a adus supranumele de „Orasul Teatrelor”.
Istoria zbuciumata a orasului se oglindeste in mixtura de stiluri, influentele arhitecturale si culturale putând fi observate la tot pasul, dar creând un tot unitar asemenea modelului unui mozaic.
Oras-cheie din punct de vedere economic si militar a imbinat in mod fericit elemente ale artelor europene si orientale devenind unul dintre locurile preferate ale calatorilor prin batrânul continent.
IRINA STOICA
Comentarii