Preocupari si interese francmasonice

          Continuam publicarea, in exclusivitate, a unor fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M.

          Continuam publicarea, in exclusivitate, a unor fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 1999). In acest episod si in cele ce vor urma va fi vorba despre lojele francmasonice si legaturile lor cu Nicolae Ceausescu. (A.H.)
          
           Mediile de informare strãine preluate si comentate si în mediile de informare interne au lansat ipoteza unei legãturi între loja francmasonicã deviatã, Propaganda Due, si Nicolae Ceausescu, care ar fi fost initiat în anul 1966, devenind unul dintre pionii importanti ai actiunilor internationale ale P-2. De asemenea, se sustine rolul P-2 în crearea imaginii de anvergurã mondialã a lui Nicolae Ceausescu si, în aceastã situatie, determinarea de cãtre Licio Gelli a vizitei presedintelui Nixon în România în anul 1969.
           Nu ne propunem a analiza argumentele sau mai bine zis lipsa acestora în sustinerea ipotezei, ci doar a puncta câteva elemente rezultate ale unor observatii si constatãri personale. Francmasoneria, în special cea italianã deviatã si unele conexiuni ale acesteia, între care si Institutul de la Roma pentru Relatii Internationale condus de Giancarlo Elia Valori, au contribuit la crearea si promovarea imaginii politice internationale a lui Nicolae Ceausescu.
           De notat, însã, cã, treptat, serviciile de specialitate românesti stabilesc cu claritate faptul cã Elia Valori – potrivit datelor culese de la o serie de personalitãti italiene – este în egalã mãsurã agent italian, dar si american. În acest context, se va constata cã deplasãrile sale la Bucuresti vizeazã, de fapt, perfectarea unor contracte economice care sã asigure resurse financiare Lojei P-2. Pe de altã parte, nu va rãmâne neobservat faptul cã… „Giancarlo Elia Valori obisnuia sã se intereseze cu o insistentã deosebitã despre evolutia relatiilor României cu U.R.S.S. si, în paralel, despre pozitia politicã a unor persoane, precum Stefan Andrei, Cornel Burticã, George Macovescu si Vasile Pungan. Erau oameni de viitor sau urmau sã fie debarcati la primul congres?” Oricum, despre unii se acreditase, în urma interviului arãtat, ideea apartenentei la francmasonie, ceea ce le-a sporit indezirabilitatea. Nu putea fi acesta un obiectiv, prin care sã se vizeze slãbirea nucleului puterii si izolarea lui Ceausescu de colaboratori competenti?
           În mod similar, alte institute sau case de editurã, unele existente doar cu numele, au dus actiuni convergente subordonate aceluiasi scop. Numai cã cei care erau cunoscãtori ai promotorilor imaginii create îi acordau exact creditul cuvenit.
           Ligio Gelli a avut relatii de afaceri în România în domeniul textilelor si al confectiilor, în care el ajunsese, din câte se spunea, un om de afaceri influent. Asadar, interesele economice ale lui Gelli în România puteau constitui o motivatie serioasã a contributiei sale la promovarea imaginii externe a lui Nicolae Ceausescu. în acelasi timp însã, când în Italia postamentul lui Gelli a început sã se clatine, i s-au descoperit fapte penale si în România.
           În afara francmasonilor italieni, adevãrati sau deviati, la Nicolae Ceausescu au fost bine primiti si reprezentanti ai Francmasoneriei din Argentina, unde se afirmã cã exista o ramurã externã a P-2, din rândurile cãreia este nominalizat si fostul presedinte al Argentine, Juan Peron. Simultan, Nicolae Ceausescu se arãta receptiv si contactelor cu „B’Nai Brith”, organizatia din New York, cãreia i se atribuie, de cãtre unii istorici si analisti, valentele unui centru de coordonare a francmasoneriei mondiale.