Sandro Botticelli a fost un om trist. Chiar daca el este autorul celei mai incantatoare alegorii a anotimpului primavara, acest pictor proeminent al Renasterii timpurii (sau Quattrocento, cum spun italienii referindu-se la arta secolului XV) si-a vazut ingropata marea iubire a vietii pe cand avea treizeci si unu de ani (1476). „Primavara” lui Botticelli a fost superba Simonetta Vespucci (nascuta Cattaneo), cea mai frumoasa femeie din Florenta acelor timpuri si pe care o vom recunoaste in multe dintre chipurile zeitelor maestrului. Casatorita la doar cincisprezece ani cu Marco Vespucci (ruda cu exploratorul Amerigo Vespucci), moare de tuberculoza la doar douazeci si trei de ani (precum Beatrice a lui Dante), lasandu-l pe tainicul ei iubit intr-o depresie permanenta.
Botticelli nu s-a casatorit niciodata, ba chiar s-au nascut zvonuri ca ar fi homosexual, din cauza ascetismului sau. Dar pictorul s-a unit cu Simonetta in vesnicie, cerand sa fie inmormantat la picioarele ei, la biserica Ognissanti (Toti Sfintii) din Florenta. Si chiar asa s-a intamplat. Desigur, cele mai faimoase capodopere ale maestrului florentin sunt „Primavara” si „Nasterea lui Venus”. Si de aici reiese o alta nedreptate suferita de acest adorator al frumusetii feminine: vorbindu-se despre Capela Sixtina, amintim de Michelangelo, dar uitam de Botticelli, care a lucrat acolo in anul 1481, la chemarea papei Sixtus IV. Frescele sale se afla pe peretele sudic („Judecata lui Moise” si „Pedepsirea rebelilor”) si pe peretele nordic („Tentatia lui Christ”). Spre deosebire de Michelangelo, Botticelli a avut multi asistenti. Si-a intrerupt lucrul la Capela din cauza mortii tatalui sau. Din pacate, pe peretele nordic se afla si cea mai nefericita ilustrare a Cinei cea de Taina, realizata de Cosimo Rosselli, care a avut proasta idee sa plaseze o pisica si un caine in fata mesenilor…
De curand, „Primavara” a fost apreciata drept „cea mai populara lucrare a picturii occidentale”, iar interpretarile nu contenesc. Realizata in 1482 (in tempera, pe panel de lemn), la cererea familiei de Medici, compozitia reuneste mai multe personaje mitologice care, aparent, nu participa toate la acelasi scenariu. Sunt sase personaje feminine si doua masculine, acompaniate de un Cupidon zburator legat la ochi. Primavara insasi (zeita Flora) este drapata cu flori (inspiratie pentru mirese!). Un grup de trei femei dansand (cele trei Gratii) este distinct, parca nepasandu-le de cei din jur. Doua dintre ele poarta coliere mari (bijuterii ale familiei de Medici). In centru se afla Venus, incadrata de arbori ca un arc triumfal. In dreapta, Zefirul o rapeste pe nimfa Chloris, iar in stanga, Mercur apara intreg ansamblul de primejdia norilor. In aceasta splendida scena pastorala, specialistii au reperat o suta nouazeci de flori diferite, dintre care o suta treizeci au fost identificate.
Dincolo de detaliile compozitionale, atmosfera alegoriei sugereaza triumful dragostei platonice, asa cum a fost cea dintre Botticelli si Simonetta… Iubita care apare foarte limpede in „Nasterea lui Venus”. Este capodopera pereche a „Primaverii”, caci este dedicata aceleiasi iubiri platonice, in pofida senzualitatii zeitei. A fost realizata in 1485, la aproape un deceniu de la moartea Simonettei, dar maestrul a avut-o vie in memorie toata viata. O puteti admira la Galleria degli Uffizi, Florenta.
PAUL IOAN
Comentarii