Unul dintre cei mai reprezentativi pictori ai Venetiei a fost Jacopo Comin zis Tintoretto (1518-1594), un magnific artist al Renasterii remarcat prin tendinta manierista de a-si realiza compozitiile, pline de vigoare si dramatism. De altfel, aceste doua insusiri esentiale l-au apropiat de perioada barocului, la fel ca si jocurile de lumini si umbre care abunda in lucrarile sale. Porecla de Tintoretto (Vopsitorasul) cu care a intrat in istoria artei se datoreaza faptului ca tatal sau a fost poreclit Tintore (vopsitorul), intrucat se ocupa cu vopsirea matasurilor – meserie pe care a preluat-o, partial, si Jacopo.
Nu se stie exact cu cine a invatat sa picteze acest maestru incontestabil al Venetiei, dar in primele sale lucrari importante se observa influente manieriste din Parmigiano si Andrea Schiavone. A fost apeciat foarte repede si a evoluat in sanul breslei, astfel incat inca de pe la 20 de ani era considerat "maestru – pictor". Pentru a intelege de ce o buna parte a capodoperelor sale sunt dedicate Sfantului Marcu, trebuie sa precizam ca acest sfant este (a fost) patronul Republicii Serenissime Venetia, care a existat intre 697 si 1797. In anul 828, o parte din relicvele Sf. Marcu au fost furate din Alexandria de comersanti venetieni si duse la Venetia… Din ciclul dedicat acestui sfant, amintim "Descoperirea corpului Sf. Marcu", "Aducerea trupului Sf. Marcu la Venetia" si "Miracolul salvarii sclavului". Toate aceste capodopere sunt realizate in stil manierist si baroc, iar clarobscurul folosit de autor intensifica emotia scenelor respective. In ambele constructii imagistice, perspectiva ofera ocazia unei meditatii asupra divinitatii din perspectiva omului de rand.
Succesele obtinute de Tintoretto in mediile eclesiastice nu l-au impiedicat sa lucreze si pentru patroni particulari si sa se aplece si spre temele mitologice. Astfel, pentru scoli si colegii din Venetia el a pictat scene din mitologia romana precum "Cele Trei Gratii si Mercur", "Bachus si Ariadna incoronata de Venus", "Minerva si Marte" sau "Atelierul lui Vulcan", in care remarcam faptul ca maestrul venetian a fost si un excelent realizator al nudului feminin idealizat in stil renascentist. Astfel, in "Eliberarea lui Arsinoe" pictorul introduce in prim-plan doua nuduri de femei, din fata si din spate, care ne demonstreaza finetea cu care a pigmentat epiderma celor doua personaje mitologice.
Pentru venetieni, Jacopo Tintoretto este recunoscut prin magistrala sa realizare epocala intitulata "Paradisul" si care se gaseste in sala de consiliu de la Palatul Ducal din Venetia. Lungimea acestei capodopere este de 22,6 metri, iar inaltimea este de 9,1 metri. Practic, echipa condusa de maestru a realizat o compozitie cu zeci de personaje care toate privesc spre punctul central luminos unde se afla Iisus Christos, expresia chipurilor lor fiind una de evlavie si de milostenie. Trebuie subliniat ca autoritatile locale au aplaudat cand au vazut ce au realizat Tintoretto si fiul sau Domenico. Atat de solicitanta a fost lucrarea aceasta, incat maestrul nu s-a mai angajat in nici o alta comanda importanta. A preferat sa se odihneasca si sa nu mai lucreze nimic dupa 1592. Si-a simtit sfarsitul si a cerut sa fie inmormantat langa draga sa fiica Marietta, care murise la 30 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii