O fericita intamplare din cariera magnificului pictor baroc francez Nicolas Poussin (1594-1665) a fost intalnirea cu ducele de Richelieu (nepot al cardinalului Richelieu, omul de incredere al lui Ludovic al XIII-lea). Demnitarul i-a comandat lui Poussin un ciclu de panze inspirat din Vechiul Testament. Asa au aparut, spre finele vietii artistului, panzele intitulate "Cele patru anotimpuri", care sunt de fapt magnifice scene pastorale adaptate unor scene biblice memorabile.
Natura calda, generoasa, parca pictata cu sufletul de Poussin, reprezenta o revenire la o tema foarte draga: peisajul bucolic in care oamenii isi cauta sensul vietii. Caci numele acestui exceptional reprezentant al barocului clasic francez este legat de capodopera "Et in Arcadia Ego" (titlul in franceza fiind "Pastorii din Arcadia"), in care patru personaje clasice, cu nuante mitologice, descopera un mormant in faimosul tinut al Arcadiei. Acest tinut din centrul muntos al Peloponesului era o oaza de natura salbatica virgina, fiind privit ca un refugiu in puritatea naturala avand si conotatii culturale. In titlul pus de artist acelei panze se ascunde adevarata intentie a sa de a atrage atentia asupra importantei puritatii sufletului. Tradus "Si eu exist in Arcadia", scena semnifica faptul ca personajul "Moarte" isi poate face loc in cele mai idilice situatii. Unii critici au interpretat compozitia ca fiind o referire la Mormantul lui Iisus, pe care-l descopera trei personaje din Noul Testament.
Oricare ar fi fost intentiile lui Poussin cu enigmatica panza mentionata, el se dovedeste inca o data un peisagist de exceptie si un descoperitor nesatios al prospetimii naturii. O alta calitate a talentului sau impresionant este redarea dinamica a unei colectivitati de personaje aflate, de regula, intr-o inclestare dramatica. Realizate intr-un stil clasic, care ne amintesc de frumusetea corporala a personajelor renascentiste, de musculatura aproape herculeana a barbatilor si de vigoarea femeilor. Panze precum "Traversand Marea Rosie" si "Rapirea Sabinelor" (si nu numai) au devenit adevarate lectii pentru pictorii neoclasici. Iar lui Poussin, un cunoscator desavarsit al Bibliei, nu i-au scapat nici scene de mare impact psihologic. Putem spune ca el se numara printre putinii artisti care au "atacat" tema judecatii lui Solomon (referitor la cele doua femei care-si revendicau un prunc) sau a "Magarului de aur".
Sensibilitatea artistica in magnifica ei desfasurare poate fi admirata in celebra panza "Inspiratia poetului", care (mi-as permite s-o spun) pare o scena in care insusi autorul doreste a fi recompensat pentru arta sa. In compozitie, poetul este admirat de Apollo si de muza poeziei, in timp ce Cupidon il incoroneaza pentru scrierile sale. Din aceeasi categorie a elogiilor aduse artei mai fac parte "Inspiratia lui Anacreon" si splendida compozitie "Parnassus"… O alta serie de capodopere, de referinta pentru Poussin, este constituita din "Cele sapte Sacramente" (1637-1640), realizata in doua variante. Dintre acestea, cea intitulata "Hirotonisirea" ("Ordination") a fost achizitionata pentru 24.300 milioane dolari de Kimbell Art Museum, Fort Worth, Texas… Ca un om discret, care a trait mai mult la Roma, Poussin a avut putini colectionari, printre acestia fiind si Ludovic al XIV-lea.
PAUL IOAN
Comentarii