Resurse umane

          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M.

          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, (2000)
          
           Nu se cunoaste ca alte servicii secrete sa fi acordat o mai mare atentie resurselor si retelelor informative umane, asa cum au facut-o cele sovietice. Astfel se estimeaza ca la jumatatea anilor ’70 numai personalul K.G.B.-ului însuma circa 500000 de oameni, fara efectivele trupelor de graniceri (aproximativ 300000) si trupele speciale (circa 120000). Agentura K.G.B.ului, interna si externa, se estima a se cifra la un milion de informatori.
           Rusii au practicat o recompensare generoasa a agenturii externe, îndeosebi a celei recrutate în interiorul serviciilor adverse, Fondurile destinate platii agenturii nu au putut fi estimate nici macar aproximativ deoarece si cele ale organizatiei în ansamblu au fost apreciate între 3 si 20 de miliarde de dolari. În mod firesc, baza informatiilor era asigurata de agentura formata din barbati.
           Serviciile secrete sovietice au dat asa cum s-a mentionat si anterior o importanta cu totul speciala agentilor feminini. Pentru a nu atrage atentia ele aveau, de regula, profesii dintre cele mai modeste. Galeria femeilor spion în solda K.G.B.-ului este formata si din cele care au devenit celebre în urma descoperirii si arestarii lor. Din aceasta categorie de celebritati feminine ale spionajului sovietic fac parte:
          
           – Contabila Gerda Scroder din München, pe numele ei adevarat Sofia Anatolievna Kuzmin, care a fost implantata ilegal în R.F. Germania, cu scopul de a conduce o retea de spionaj cu ramificatia în Frankfurt, Hamburg, Stuttgart, Berlin si alte orase importante.
           Pâna la descoperirea retelei, la Moscova au fost transmise cantitati importante de informatii microfilmate si sub forma micropunctelor.
          
           – Ospatarita Paula Huber dintr-un restaurant elvetian frecventat îndeosebi de bancheri si oameni de afaceri, care a condus o retea de 27 de informatori în slujba Moscovei, asigurând si sistemul de legatura cu centrala cu ajutorul unor mijloace de comunicare radio, ce nu au putut fi interceptate. Reteaua a fost arestata.
          
           – Frumoasa guvernanta Kioni din Tokio, care timp de opt ani a furnizat informatii privind apararea strategica a Japoniei si rezultate ale cercetarilor stiintifice. Ea a fost arestata împreuna cu întreaga retea, alcatuita din 28 de agenti si informatori, succesul contraspionajului japonez fiind desavârsit.
          
           – „Femeia eterica”, Pamela Mason o secretara din New York, care, sub aparentele unui comportament extrem de comun, a reusit sa devina confidenta unor politicieni, diplomati, oameni de stiinta, militari, adica niste furnizori de informatii valoroase care timp de multi ani au alimentat serviciile secrete sovietice. A fost descoperita de F.B.I. si condamnata.
          
           – Coafeza Marlene Kirchner, o refugiata din fosta Germanie de Est, stabilita în R.F. Germania, care a constituit si condus o retea de 200 de agenti si informatori.
           Reteaua a fost anihilata. Marlene fiind surprinsa în momentul realizarii unei legaturi impersonale, prin depunerea informatiilor într-o ascunzatoare.
          
           – George Blake „Diamant” alias „Max de Vries” – o viata de spion pentru o idee S-a nascut în anul 1922, dupa unele surse ca fiul unei vechi familii evreiesti, Behar din Amsterdam iar dupa alte izvoare ca fiul unui britanic de origine turca stabilit în Olanda si al unei englezoaice.
           George Blake face parte din galeria marilor maestri ai spionajului, ale carui actiuni si informatii au fost determinante pentru istoria postbelica a omenirii. Pâna a ajunge în ipostaza unui spion care a zguduit lumea, Blake a avut o copilarie si o tinerete care i-au marcat destinul. Saracia si moartea prematura a tatalui au facut ca familia sa-l încredinteze pentru crestere si educare unei matusi, sora a tatalui sau, casatorita cu un bancher din Cairo, pe nume Daniel Curiel. Varul lui George, Henry Curiel , în compania caruia a crescut, dar care era mai în vârsta, s-a numarat printre fondatorii Partidului Comunist din Egipt, fapt pentru care a fost condamnat si închis. Acuzatia de conspiratie politica a fost asociata si cu aceea de a fi agent al serviciilor secrete sovietice. La 18 ani, în 1940, George Blake ajunge în Olanda si, fiind razboi, pentru a nu fi înrolat în armata de ocupatie, si-a procurat o identitate falsa, sub numele de Max de Vries, traind în clandestinatate si asociindu-se unei retele a rezistentei antifasciste olandeze. În dorinta de a se stabili împreuna cu mama si pentru a scapa de urmarirea Gestapoului s-a refugiat în Anglia.