Incepând din acest numar, prezentam, in exclusivitate, alte fragmente, de asta data din volumul II al lucrarii „Servicii secrete straine". Asadar, sa rasfoim voluminosul „dosar" al atotputernicei C.I.A.
Operatiunea „Task Force", estimata la 30 milioane dolari, a constat în organizarea operatiunilor militare si paramilitare destinate scoaterii Angolei din sfera de influenta a U.R.S.S. Cu titlul de exemplu redam câteva aspecte legate de aceasta operatiune: „Task Force" a constat în introducerea si dispersarea pe întreg teritoriul Angolei a unui corp de agenti, instructori si consilieri, în scopul coordonarii întregii activitati si antrenarii luptatorilor F.N.L.A. si U.N.I.T.A., organizarii bazei logistice si a sistemului de comunicatii a acestora. Pentru contracararea extinderii influentei sovietice în timpul administratiei presedintelui Gerald Ford, secretarul de stat Henry Kissinger a sustinut alocarea sumei de 30 milioane dolari destinati pentru finantarea de catre C.I.A. a unor operatiuni de actiune acoperita, grupul special „Task Force". Misiunea acestui grup era sa împiedice stabilizarea situatiei în favoarea U.R.S.S., în Angola, unde, de mai multa vreme se duceau lupte între fractiunile politice prosovietice si cele prooccidentale Guvernul american nu a fost informat complet si corect asupra actiunii, declarându-se ca ea are ca scop doar culegerea de informatii. O sarcina principala a grupului special a constituit-o realizarea unor programe speciale de recrutare, pregatire si dotare a mercenarilor si, respectiv a comandourilor pentru „actiuni imposibile", formate din drogati, criminali, delincventi înraiti, înapoiati mintal sau persoane cu boli psihice. O alta directie de actiune a C.I.A. a constat în organizarea, în secret, de catre agenti specializati, a unei flotile de avioane de vânatoare si bombardament prin achizitionarea lor de pe piata ilicita. În Zair, în depozite subterane special amenajate, se pastra armamentul. Finantarea tuturor operatiunilor dirijate de C.I.A. în Angola s-a efectuat prin intermediul unor personalitati politice marcante sau prin bancile altor state, de regula ale Belgiei si Elvetiei. Presedintelui Mobutu Sese Seko, principal mijlocitor, i s-au furnizat importante fonduri pentru a fi înmânate sefilor celor doua organizatii angoleze. Presedintele zairez si-a retinut însemnate comisioane, fara ca C.I.A. sa le revendice, singura conditie constând în pastrarea secretului absolut asupra rolului îndeplinit de agentie. Prin mijloace adecvate, guvernul de la Salisbury a fost încurajat pentru realizarea de actiuni înarmate, inclusiv o interventie militara în Angola. Mass-media americana a fost si ea dirijata în directia unei ample campanii de influentare a opiniei publice în favoarea celor doua organizatii rebele angoleze. În acelasi scop, au fost platite de C.I.A. mari cotidiene franceze, engleze sau italiene. Pe seama operatiunilor acoperite, mass-media internationala a acuzat adeseori C.I.A. ca a savârsit o serie de crime. „Urechea lumii" (cum era denumita C.I.A.) colecta si analiza nu numai informatii, ci participa activ la evenimentele politice din tarile unde aveau interese sa-si întareasca pozitia prin intermediul „actiunilor acoperite". Ele începeau cu subsidii serioase puse la dispozitia unor partide proamericane si se terminau cu interventia „Sectiei pentru treburi murdare" (cunoscuta si sub numele de „Sectia afacerilor umede"). Aceasta sectie dubioasa nascocea tot felul de combinatii (…) ca de exemplu, încercarea de asasinare a liderilor politici cu renume mondial. Gama activitatilor incluse în cadrul operatiunilor este extrem de diversificata, de la consiliere si cultivare la sprijin financiar, de la asistenta economica acoperita cu concursul unor organisme internationale neguvernamentale pâna la actiunile paramilitare si rasturnarea de regimuri politice. Operatiunile acoperite de actiune se aproba, de regula, de catre presedintele S.U.A., dupa informarea prealabila a Comitetului Senatului pentru serviciile de informatii. Ordinul prezidential executiv nr. 12333, din 4 decembrie 1981, desemneaza actiunile acoperite sau clandestine drept „activitati speciale", fiind subordonate obiectivelor politicii externe de S.U.A., planificate si executate astfel încât guvernul sa nu aiba un rol vizibil. Ele nu includ activitati diplomatice, culegerea de informatii sau actiuni în legatura cu acestea, ci vizeaza folosirea fortei ca optiune extrema. În 1991 presedintele George Bush a promulgat o lege care plaseaza activitatile speciale sub supraveghere parlamentara. Activitatile clandestine sunt elemente ale strategiei globale a S.U.A.; ele au vizat, pâna la jumatatea anilor '60, cu prioritate, U.R.S.S., apoi si alte zone. În timpul mandatului lui Kennedy aceste activitati au fost destinate sprijinirii regimurilor dictatoriale din America Centrala. În perioada imediat urmatoare, teatrul operatiunilor clandestine a devenit Asia de Sud-Est. Richard Nixon le va orienta asupra misiunilor din America Latina, iar Jimmy Carter împotriva terorismului din Orientul Mijlociu si Orientul Apropiat, Ronald Reagan dirijeaza acest gen de actiuni pe zona Americii Centrale, în Afghanistan si Polonia.
Comentarii