Numele marelui maestru francez Nicolas Poussin (1594-1665) este emblematic pentru clasicismul si barocul picturii universale, iar fermitatea si realismul culorilor sale ne incanta, mai ales in ceea ce priveste tematica inspirata din mitologie. De numele sau este legat si cel al cardinalului Richelieu, un episcop pe care regele Ludovic al XIII-lea l-a folosit pe post de sef al ministeriatului. El a fost cel care a ordonat ca maestrul sa se intoarca de la Roma si sa serveasca drept „prim pictor regal” pentru Ludovic al XIII-lea. Destinul si cariera impresionantului Nicolas Poussin sunt edificatoare pentru modul cum un mare talent innascut se afirma, indiferent de circumstante.
Spunem asta pentru ca Poussin s-a nascut intr-un satuc din Normandia. Dupa ce a convins mai multi pictori locali de vocatia sa exceptionala, adolescentul Poussin a avut sansa de a intra in contact cu poetul de Curte al Mariei de Medici, Giambattista Marino. Acesta, dandu-si seama de posibilitatile pictorului in devenire, l-a angajat pentru a-i ilustra o editie a „Metamorfozelor” lui Ovidiu. Remarcat de toti cei care au vazut desenele si picturile tanarului venit din Normandia, Poussin are in sfarsit oportunitatea financiara de a pleca la Roma, locul unde magnetul clasicilor Renasterii era irezistibil.
In 1624, Poussin ajunge in Cetatea Eterna si realizarile sale de exceptie – cu evidente nuante erotice, indiferent de natura tematica – il duc pana in anturajul cardinalului Francesco Barberini, un mare iubitor al artelor. Comenzile pentru francezul adoptat de Roma incep sa se adune si maestrul devine un nume respectat, cu ecouri favorabile pana la Paris. Pentru a exemplifica modul cum arta acestui mare urmas al clasicismului incanta publicul vom aminti, cu mare parcimonie, doar splendida si enigmatica panza „Dansand pe muzica timpului”, finalizata in 1635. Comandata de cardinalul Giulio Rospigliosi (viitor papa Clement al IX-lea). Tema aleasa i-a prilejuit lui Poussin o incursiune filosofica cu privire la sensul vietii si destinul omului de rand.
Practic, devenise o obsesie pentru marele maestru subiectul inlantuirii anotimpurilor si alegoriile care se nasc din interpretarile ciclurilor vietii. In dreapta scenei canta la lira un batran care este chiar Timpul. Danseaza in cerc, tinandu-se de mana, trei femei si un barbat (care sta cu spatele la privitor). Cele trei dansatoare sunt metaforele pentru Munca (cea din dreapta, imbracata simplu), Sanatate (in centru) si Placere (in stanga, cea care zambeste la privitor). Pentru a completa ideea de trecere a timpului, deasupra ansamblului se afla carul lui Apollo (Zeului-Soare) care tine in maini Cercul sau Zodiacul, iar inaintea cailor pluteste Aurora, zeita diminetilor, care deschide ziua si viata. Exceptionala imaginatie a lui Nicolas Poussin a trezit mari pasiuni pentru aceasta panza si capodopera a trecut pe rand de la colectionari francezi la cei englezi, aflandu-se astazi in Colectia Wallace din Londra.
Desi a fost mai atras de temele mitologice, care i-au permis crearea numeroaselor scene cu nuduri feminine de referinta („Venus dormind”, „Venus si Mercur” etc.), memorabile sunt si temele biblice ale maestrului. Astfel, de mare impact emotional este „Adoratia vitelului de aur”, aflata la Londra… Cu sanatatea in declin, Poussin moare la Roma in 1665, lasand posteritatii o opera de valoare inestimabila.
PAUL IOAN
Comentarii