Chiar daca va pasioneaza arta moderna, nu se poate ca stilul clasic al lui Nicolas Poussin (1594-1665) sa nu va bucure ochiul ca o fotografie veche de album de pe care trebuie sterse cateva fire de praf. El a fost clasicul francez care a inspirat prin mijloacele sale artistice numerosi pictori ai secolelor XIX si XX, care au vazut in mentalitatea sa modul cum conturul domina culorile. Asa se explica de ce un romantic, precum Ingres, apoi un impresionist, precum Cézanne, si ulterior un cubist, asa cum a fost Picasso, amintesc cu respect despre mostenirea lui Poussin.
Biografia acestui talentat provincial (s-a nascut intr-o comuna din Normandia) ne apare ca un sir de meandre intr-un labirint de sanse si ghinioane din care a iesit cu bine numai gratie talentului sau exceptional. Astfel, desi invata sarguincios latina pentru a deveni preot, desenele lui Nicolas sunt remarcate de un pictor obscur din localitate. Vazandu-se luat in serios, adolescentul isi ia inima in dinti si fuge de acasa la Paris, pentru a intra in contact cu adevarata lume artistica. Numai ca nimereste in toiul confruntarilor dintre adeptii barocului si ai clasicismului, in duelul intrigilor si al denigrarilor. Dezorientat, tanarul Poussin mai comite si gafa de a se interesa de gravurile scandaloase ale italianului Marcantonio Raimondi ("Pozitiile" sau "Cele saisprezece placeri sexuale"), interzise de Biserica si considerate primele lucrari "pornografice culte".
Vazandu-se marginalizat chiar inainte de a se afirma, Poussin se refugiaza la Roma, cu ajutorul unui prieten – Giambattista Marino, poetul de Curte al Mariei de Medicis, aflat intamplator in Franta. Aici il asteapta alt necaz, moartea patronului sau. Ramane in obscuritate pana cand un alt mecena (cardinalul Barberini) il ia in consideratie. Apar comenzile cu adevarat importante si Nicolas Poussin devine un nume important al Romei. Dar o boala il doboara la pat si inceteaza sa lucreze. Este ingrijit de o frantuzoaica, Anna Marie Dughet, care-l pune pe picioare si se marita cu el. Din pacate, acest cuplu nu a avut copii si Poussin face un gest exceptional: il adopta pe fratele nevestei sale, care va deveni si el pictor…
Poate ca patrimoniul francez nu ar fi avut niciodata la Louvre sau Versailles capodopere ale lui Poussin, daca faimosul cardinal Richelieu nu l-ar fi chemat la Paris, pentru a se pune (o vreme) in slujba regelui Ludovic XIII. Printre multe lucrari de mare valoare (inclusiv pentru goblenuri), maestrul realizeaza celebra serie a celor sapte Sacramente romano-catolice si alte opere religioase de referinta ("Assumption", "Sfanta Familie", "Viziunea lui Paul" etc.). Dar din nou el intra intr-un vartej al meschinariilor din lumea artistica si nobiliara si se refugiaza pentru ultima oara in Cetatea Eterna. In 1650, o boala cumplita (Parkinson) il ataca din ce in ce mai mult si tremurul mainilor sale se observa in compozitiile tarzii. Moare la Roma peste cinci ani, si este inmormantat acolo, alaturi de sotia sa.
Numele acestui mare clasic francez a revenit in mod spectaculos in actualitatea secolului XX datorita unui celebru… spion englez. Anthony Blunt, curator al pinacotecii Reginei, a fost cel mai important cercetator al operei lui Poussin. Istoric al artei, Blunt a spionat pentru rusi intre 1930-1950, facand parte din grupul "Cambridge Five". Din pacate pentru Poussin, cel care l-a revalorizat a cazut in dizgratie, cauzandu-i un ghinion si in postumitate.
PAUL IOAN
Comentarii