O sculptura veche de 1.200-1.400 de ani dintr-un sit mexican arata o femeie Maya care tine in brate un copil, fata ei radiind de fericire. Aspectul stralucitor al femeii a contribuit la un studiu care a concluzionat ca exista expresii faciale universale.
Grimasele, incruntarea ori privirile incantatoare ale sculpturilor umane antice indica faptul ca exista expresii faciale universale care semnaleaza aceleasi emotii in diferite culturi, sustin cercetatorii.
Chipurile descrise in sculpturile realizate cu 3.500-600 de ani in urma in Mexic si America Centrala le transmit occidentalilor de astazi cinci tipuri de emotii. Oamenii din prezent, la fel ca presupusii membri ai comunitatilor americane antice odinioara, autorii sculpturilor, sugereaza ca fiecare dintre aceste expresii emotionale apare in situatii sociale particulare.
Numai privind fetele unor personaje umane sculptate, se observa limpede ca expresiile durerii caracterizeaza reprezentarile unor oameni torturati; expresiile care combina determinarea si efortul sunt insotite, in sculpturile respective, de ridicarea greutatilor; fetele furioase apar la barbati aflati in plina lupta; expresiile exaltate definesc astfel perechile care se tin de mana ori barbatul si femeia care stau imbratisati; chipurile triste reprezinta indivizi infranti, dezamagiti.
Aceasta legatura dintre sculpturile si grupurile statuare antice si cele moderne ofera un sprijin puternic pentru ideea universalitatii si sugereaza destul de direct, aproape explicit originile genetice ale acestor expresii emotionale particulare.
Cercetatorii considera ca descoperirile lor constituie o privire preliminara asupra modului in care oamenii care au trait cu mult timp in urma si neinfluentati de nicio cultura moderna si-au exprimat anumite emotii cu fetele lor, asa cum o fac in contemporaneitate sculptorii occidentali.
Specialistii au investigat timp de decenii veridicitatea teoriei potrivit careia anumite expresii faciale au evoluat pentru a exprima emotii specifice, cum ar fi fericirea, furia si dezgustul, indiferent de cultura cuiva.
Comparatiile anterioare ale expresiilor faciale din diferitele societati moderne au fost complicate de faptul ca oamenii de pretutindeni, inclusiv vanatorii-culegatori din stravechime, au intalnit intr-o oarecare masura occidentali si au fost influentati de practicile lor culturale. Privind adanc in trecut, noul studiu rezolva aceasta problema, spun cercetatorii.
S-au identificat astfel pentru prima data 63 de sculpturi americane antice, in colectiile unor muzee, care infatiseaza oameni in opt situatii: tinuti captivi, torturati, purtand un obiect greu, imbratisand pe cineva, tinand in brate un bebelus, pregatindu-se de lupta, practicand un joc cu mingea si cantand. Sculpturile proveneau de la populatii antice intre care olmecii si mayasii si alte societati centroamericane.
Li s-au prezentat numai fetele personajelor sculptate catorva sute de persoane contemporane cu noi, carora li s-a cerut sa evalueze emotiile sugerate de acestea. Voluntarii au identificat 30 de emotii, ce au putut fi grupate in 13 stari emotionale. Dintre acestea, este impresionant faptul ca s-au detasat cumva starile exprimate de personajele care erau reprezentate, intr-adevar, in totalitatea lucrarii sculpturale, ca fiind torturate, situatie sugerata de grimasele de durere, de suferinta.
De altfel, daca ne apropiem de epoca moderna, observam la artisti un gen de predilectie comuna pentru reconstituirea – din marmura, piatra, lut sau lemn – acelor momente de drama rascolitoare, de suferinta fizica ori afectiva, intiparite pe fetele victimelor.
Un magistral exemplu in acest sens este faimoasa capodopera a sculpturii universale cunoscuta sub denumirea generica „Laocoon”. Dar nu trebuie sa poarte numele unui Michelangelo sau Rodin pentru a fi considerat un sculptor cel putin remarcabil. Aceasta arta se situeaza la cote inimaginabil de inalte, inclusiv la popoare din spatii foarte departate. Cu o rezerva determinata de o lunga dezbatere (fara o concluzie clar conturata): anumite expresii comunica acelasi sens emotional in diferite culturi?
De exemplu, Trobriandrii din Papua Noua Guinee percep mania si amenintarea pe aceleasi fete cu ochii mariti si sugerand oboseala pe care occidentalii le considera expresii ale fricii. Oamenii care traiesc in comunitati mici, relativ izolate, cum sunt pastorii Himba din Africa de Sud, deseori clasifica emotiile faciale diferit decat o fac occidentalii, daca li se cere sa descrie ceea ce le sugereaza o expresie faciala.
In astfel de societati traditionale, toata lumea se cunoaste bine, asa ca nu este nevoie sa presupunem ca expresiile faciale reflecta anumite stari emotionale, sustin unii cercetatori.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii