Pamantul Greciei este scaldat in soare si lumina, dar ceea ce impresioneaza cu deosebire in aceasta tara cu munti inalti, paduri impunatoare, turle de biserici aurite, casute albe si cochete este trecutul sau incarcat de simboluri.
Se spune ca oriunde in Grecia dai de o dovada a acestui trecut. Multe dintre ele sunt inca la suprafata dainuind de mii de ani in ciuda vicisitudinilor timpului si timpurilor.
Una dintre aceste marturii de netagaduit o reprezinta Templul lui Apollo din Bassae, un templu antic situat la o altitudine de 1130 de metri, in mijlocul Peloponezului, pe una dintre terasele de vest ale Muntelui Cotylion.
Impunatorul monument a fost descris cu multa admiratie de Pausanias, un geograf grec din secolul al doilea, care nu da detalii privitoare la alegerea locului greu accesibil. Potrivit acestuia, templul a fost ridicat intre anii 450-425 pentru a exprima recunostinta grecilor fata de zeul Apollo care era considerat ocrotitor al sanatatii. Zeul era numit si Apollo Epicurios care a salvat orasul de ciuma.
In timpul erei crestine si a ocupatiei musulmane templul a ramas necunoscut vreme de secole, ajungand intr-o stare de ruina. A fost descoperit abia in 1765 de arhitectul francez Joachim. Descoperirea a fost facuta intamplator, iar in cea de a doua calatorie a sa in Peloponez, cand a vrut sa refaca drumul, a fost ucis de banditi.
In 1811, arhitectul britanic Charles Robert Cokerell a intreprins in zona un impresionant turneu impreuna cu prietenii sai, pe care il descrie in jurnalul sau ca pe o importanta descoperire arheologica.
Templul actual nu este insa cel original. Se presupune ca in secolul al VII-lea i.Hr. a fost inaltat un altul reconstruit de cel putin doua ori. Constructia care a supravietuit pana in zilele noastre a fost atribuita aceluiasi grup de arhitecti care proiectasera Pantheonul. Situl a fost excavat de arheologi incepand din secolul al XX-lea si continuand pana in cea de-a doua jumatate. Pentru a-l proteja de intemperii, in timpul lucrarilor, templul a fost acoperit cu un cort imens.
Bassae si templul au constituit primul sit grecesc inscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Evenimentul s-a petrecut in 1986, inaintea Acropolei din Atena.
Templul a fost ridicat pe o terasa special construita si nu este ridicat pe axa obisnuita nord-sud, ci pe axa est-vest, probabil datorita unor traditii locale. Este construit din calcar cenusiu, local in parti avand decoratiuni sculpturale din marmura. Este singurul templu care combina trei stiluri grecesti: doric, ionic si corintic. Are o forma dreptunghiulara cu sase coloane ionice pe latura scurta si cincisprezece pe cea lunga. Structura interioara este cunoscuta sub numele „cella”.
In interior nava era ocrotita de coloane ionice dispuse pe doua randuri, iar intrarea era marcata printr-o coloana corintica. In registrul superior se afla o friza monumentala din marmura de 31 de metri lungime si 63 de centimetri inaltime.
Era alcatuita din 23 de metope reprezentand lupta grecilor cu amazoanele si lupta centaurilor cu lapitii din Tesalia.
In 1815 multe dintre ele au luat drumul insulei Zakinthos, aflata sub control britanic, si au fost achizitionate de British Museum, iar altele pot fi admirate la Muzeul de Arte Frumoase Puskin din Moscova, dupa descoperirile unei expeditii rusesti in 1836.
IRINA STOICA
Comentarii