Nascut in nordul Frantei, Henri-Émile-Benoit Matisse (1869-1954) se afla la Paris in 1889, avea douazeci de ani si studia stiintele juridice. O operatie de apendicita il tintuieste la pat, iar mama sa ii alina convalescenta aducandu-i unelte pentru desen si pictura. Astfel, poate doar intamplarea l-a facut pe acel tanar sa-si descopere vocatia pentru arta si sa devina unul dintre cei mai sarguinciosi studenti ai Academiei Julien. Impresionismul si mai ales post-impresionismul – prin Van Gogh, Cézanne si Gauguin – i-au trezit marele interes pentru triumful culorii in dauna formei si a naturalului. Dar o multime de alte nume ilustre i-au influentat tineretea artistica, printre care Poussin, Watteau si Manet.
Atras de suprematia culorilor care „inteapa”, Matisse lucreaza alaturi de Derain si expune la „Salonul de Toamna” – replica a avangardistilor fata de Salonul oficial din Paris – cateva lucrari remarcabile, printre care si „Femeie cu palarie”. Dar critica a fost nemiloasa, unele dintre remarcile vremii fiind urmatoarea: „fovistii arunca o galeata de vopsele asupra publicului” (stilul este numit astfel de la „fauve”, adica bestie). Era portretul sotiei sale, Amélie… Peste doi ani, in 1907, „Nudul albastru” nu avea sa starneasca numai dispret, ci si furie. Dar ceea ce s-a petrecut la Chicago a fost incalificabil. Avea treizeci si opt de ani pe atunci si panza „Nudul albastru” era considerata atat de controversata, incat o parte a publicului american n-a suportat-o. O copie a unei lucrari personale a fost arsa in public Stilul in care a fost elaborata a fost cel fovist, adica acea maniera stridenta de a vizualiza culorile aprinse si de a le impregna cu o stralucire ireala.
In pofida acestor lovituri directe si naucitoare, tanarul Matisse nu a fost deloc marginalizat de colegii de breasla. Dimpotriva. Artistul se alatura nonconformistilor din Montparnasse si perioada 1907-1917 a una de mare eficienta pentru pictor. Ce-i drept, maestrul atrasese atentia unor importanti colectionari de dincolo de ocean, familia Stein si Cone –, din partea carora a primit constant sprijin financiar. Stingherul fovist de la Salonul de Toamna (unde expusese si Constantin Brancusi sau Rodin) devenea treptat un adept al neoclasicismului. Fovismul era in declin si, precum prietenul sau mai tanar, Picasso, artistul se orienta spre curentele care reprezentau „intoarcerea la ordine”. Burghezul din Montparnasse se retrage in sudul Frantei si, printre alte preocupari neoclasice, se dedica nudului de femeie si in special odaliscei.
Loviturile vietii n-au incetat nici spre batranete. Fiica sa Marguerite, intrata in miscarea de rezistenta, este incarcerata intr-un lagar german. Apoi sufera o delicata operatie la colon (1941), in urma careia este imobilizat intr-un scaun cu rotile. Dar continua sa lucreze, preferand colajele („pictura cu foarfecele”). A fost ingrijit pana la moarte de un fost model al sau, rusoaica Lidia – fiind parasit de sotia Amélie, dupa 43 de ani de casnicie… Astazi, o lucrare de Matisse poate valora pana la 17 milioane de dolari.
PAUL IOAN
Comentarii