E greu de spus cate noutati au adus viata si opera lui Caravaggio, rebel in arta si vulcanic in comportament, distrugator al propriei existente si creator al unui stil de pictura care a rasturnat dogmele artistice in care era prizoniera Renasterea pana la el. Un geniu al carui nume – Michelangelo Merisi – a fost schimbat pentru a nu fi confundat cu alt artist de geniu, Michelangelo Buonarroti. Un maestru care a facut de unul singur revolutie (desi a trait doar treizeci si opt de ani) si de care lumea artistica si-a adus aminte la peste trei veacuri de la moarte. Este, in consecinta, si cel mai ignorat geniu al artelor plastice – a disparut in 1610 si abia in 1920 invatatul italian Roberto Longhi il repune la locul potrivit in istoria universala. „Fara Caravaggio, scria Longhi, Ribera, Vermeer si Rembrandt nu ar fi existat”. Si avea dreptate.
Comportamental, se poate spune despre Caravaggio ca a fost cel mai scandalagiu artist si ca numeroaselor sale conflicte violente (petrecute, cel mai adesea, prin carciumi) nu li se cunoaste motivul (se da vina pe alcool si pe vanitatea pictorului), depasindu-l in acest sens pe Vincent Van Gogh. Artistic, maestrul a fost primul mare creator al dramatismului si realismului in pictura, in care limbajul gesturilor era accentuat de clarobscurul impresionant al compozitiilor. Prin acest mod teatral de a-si trata temele, Caravaggio revolutioneaza manierismul si idealismul unui urias inaintas italian, Michelangelo. Practic, geniul din Caravaggio deschide triumfal epoca barocului si, admirandu-i pe Rubens, Ribera si Velázquez, il regasim pe turbulentul revolutionar al artei.
Printre alte premiere care il eticheteaza pe Caravaggio drept un nonconformist care a rasturnat principiile picturii este si folosirea unor prostituate drept modele pentru scene pline de sacralitate. Poate parea o gluma proasta sa folosesti femei de strada pentru a le reprezenta pe Fecioara Maria si alte personaje feminine ale Noului Testament, dar maestrul credea in teroriile sale despre pictura si nu-i prea pasa de opiniile criticilor. Dominanta in acest sens este figura femeii usoare numita Anna Bianchini. Cu acest prilej, se poate spune ca sexualitatea lui Caravaggio este neclara. Astfel, model si prieten de o viata i-a fost Mario Minniti (care s-a casatorit pana la urma), dar se stie ca a avut si o concubina, pe Maddalena Antognetti… Oricare ar fi adevarul, vulcanicul pictor nu si-a intemeiat o familie si a trait intr-un fel de cursa infernala, de la Roma la Napoli, din Malta in Sicilia, tot fugind de repercusiunile scandalurilor si ale crimei pe care a comis-o in 1606, cand l-a injunghiat pe Rannucio Tomassoni.
A scapat de pedeapsa legii ascunzandu-se in Malta, unde a fost facut cavaler al acelui Ordin (1606), dar a fost exclus ca „nebun si violent” doi ani mai tarziu. Cand papa Paul V i-a acordat iertarea (era mult prea importanta contributia maestrului la decorarea bisericilor si capelelor), Caravaggio s-ar fi imbolnavit si ar fi murit la Porto Ercole (Toscania), inainte de a implini treizeci si noua de ani. Era in anul 1610 si se spune ca ar fi fost batut pana la desfigurare la Napoli, probabil o razbunare a unor vechi dusmani. Si, pana la urma, moartea fizica a lui Caravaggio fusese „anuntata” de scoaterea unui cadavru din mormant pentru a realiza „Invierea lui Lazar” – un alt gest scandalos. Dar lui Caravaggio nu i-a pasat decat de opera sa si doar de momentele creatiei in care se simtea linistit.
PAUL IOAN
Comentarii