Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne si Pierre-Auguste Renoir au fost promotorii impresionismului, care, sub influenta unor inaintasi de marca (precum Ingres, Delacroix sau Boucher), au directionat arta spre explozia modernismului din secolul XX.
Dintre cei trei novatori ai artei vizuale, Renoir ne atrage atentia de fiecare data prin armonia formelor si caldura culorilor pe care le foloseste ca si cum fiecare atingere a panzei este o bucurie. Receptam fara nici un dubiu fericirea cu care Renoir a iubit atat senzualiatea femeii cat si lumina din ochii personajelor feminine care abunda in lucarile sale din toate perioadele carierei. Fie ca este vorba despre gratioasele „Femei la scaldat”, din 1884 (care parca sunt niste balerine care mangaie aerul cu faptura lor), fie ca este vorba despre adolescentele din 1892 din „Fete tinere la pian”, fie ca este vorba despre senzualitatea de-a dreptul rubensiana a femeii din 1911 (din capodopera „Dupa baie”), femeile lui Renoir sunt cele mai armonioase si mai prietenoase „zeite printre muritori” pe care le-a cunoscut pictura franceza.
Pentru viata fericitului „Renoir cel activ pana la moarte” – porecla duioasa care ascunde drama ultimilor ani, cand bolile au incercat sa-l izoleze de bucuria de a crea – au existat mai multi ani de referinta. Putem spune ca un nou destin in pictura franceza a debutat in 1874, cand a fost deschisa prima expozitie a impresionistilor. A urmat apoi celebra panza „Dejunul vaslasilor” din 1881 (in care apare, in prim plan, si viitoarea sa sotie, Aline Charigot, jucandu-se cu un catelus), la care artistul se referea cand simtea ca se apropie sfarsitul: „Nu a trecut o zi din viata mea, dupa ce-am terminat „Dejunul”, fara sa fi pictat ceva, oricat de neinsemnat”.
Tristele cuvinte erau spuse de un artist suferind de artrita reumatoida, cu penelul fixat cu bandaje de mana dreapta si cu umarul bandajat din cauza durerilor atroce. Pentru a picta pe toata suprafata panzei, un asistent ii deplasa suportul. Chiar si asa, imobilizat si terorizat de dureri, batranul de 70 de ani vizita muzeul Louvre pentru a-si vedea operele alaturi de cele ale marilor maestri ai picturii clasice…
Dar Reboir cel ajuns la senectute avea amintiri uluitoare pentru cei din jur, inclusiv pentru actrita austriaca Tilla Durieux, care i-a pozat maestrului si cand acesta a trecut de 70 de ani! Astfel, pentru Renoir Comuna din Paris ar fi putut fi o tragedie. Pictand pe malul Senei, mai multi comunarzi l-au observat, l-au imobilizat si l-au acuzat de spionaj. Dar un amic, Rigault,
l-a recunoscut si l-a salvat – era anul 1871. Apoi, in 1882, i-a facut portretul uriasului Richard Wagner, aflat la Palermo. In Algeria s-a intalnit cu Delacroix, mare inaintas si marele romantic francez. Ulterior, in 1887, insasi regina Victoria a Marii Britanii i-a solicitat cateva panze (cu prilejul Jubileului de Aur), pentru a promova impresionismul francez. Iar casatoria cu Aline Charigot din 1890 a reprezentat intoarcerea maestrului la scenele casnice, la dragalasenia copiilor si la inocenta provocatoare a femeii.
PAUL IOAN
Comentarii