In anul 1939, faimoasa pictorita mexicana Frida Kahlo, pe numele sau complet Magdalena Frida Carmen Kahlo Calderón, a realizat tabloul „Cele doua Frida”, care o reprezinta cel mai bine atat ca artist plastic, cat si ca om.
Aceasta, deoarece tabloul reprezinta de fapt un simbol al propriei sale vieti, exprimand suferinta resimtita in urma divortului de sotul sau, Diego Rivera. Totodata, putem vorbi despre o tema rarisima in pictura, dar nu una care sa reproduca mai mult sau mai putin explicit un anume element, ci un gen de defulare absolut necesara. Iar in cazul de fata impactul emotional este cu atat mai puternic, cu cat privitorul vede una si aceeasi persoana, nu in oglinda, ci in insolita ipostaza cele doua tinandu-se de mana. In plus, ceea ce le uneste efectiv organic este plasarea inimilor lor in afara corpului – un simbol extrem al durerii, ca un strigat de disperare.
Frida din stanga poarta rochie de mireasa, semn al casatoriei din care nu ea a dorit sa se desprinda, ci sotul sau. Faptul ca o vena coboara din bratul drept, patandu-i rochia alba cu sange, pune un accent dramatic in plus asupra starii afective a artistei, care ar dori ca profunda rana sa se vindece, idee sugerata de incercarea personajului de a stopa sangerarea cu o pensa ce strange vena.
Alaturi, Frida din dreapta tabloului apare imbracata cu o tehuana – rochie traditionala mexicana, despre care se stie ca ii rascolea puternic sentimentele sotului ce tocmai o parasise. Aici este exprimat simbolul casniciei fericite pentru artista, intrucat inima personajului nu sangereaza. Ea e Frida cea puternica, acea Frida pe care o iubea Diego, dar si o Frida oarecum masculinizata, semn al vointei artistei de a depasi cu demnitate momentul dramatic al despartirii.
De altfel, in jurnalul sau intim, Frida Kahlo arata ca aceasta a doua ipostaza a sa ii poarta numai chipul, ea fiind de fapt o prietena imaginara „venita” sa o sustina sufleteste. Dincolo de imaginea in sine, si culorile pun o amprenta afectiva foarte intensa asupra mesajului: pe rochia celei de-a doua Frida, un galben verzui, un albastru si un verde mai degraba sumbru trimit catre nuantele iubirii, dar si ale durerii, ale distantei si fricii de fantomele trecutului, care ar putea deveni amenintatoare in cazul unor aparitii obsesive.
Despre aceasta artista se cuvine sa spunem si ca in tablourile sale nu exprima doar o puternica suferinta sufleteasca, ci si una fizica. Bolnava de poliomielita de la varsta de 6 ani, ulterior ea a suferit un accident de masina ce a necesitat mai multe interventii chirurgicale si dupa care s-a autoinstruit in pictura si s-a dedicat acesteia.
Ca un element insolit, in 1922 si-a falsificat data de nastere (6 iulie 1907), transformand-o in data inceperii revolutiei mexicane – 7 iulie 1910. Aceasta, poate si in semn de omagiu adus mamei sale, care provenea dintr-o familie mexicana de generali, detaliu biografic ce nu are totusi legatura cu originea tatalui ei, germano-austro-ungara.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii