Descendent al unei familii nobiliare de contese si conti (Toulouse si Lautrec), Henri a avut fatalul ghinion de a se naste din parinti cosangvini. Tatal si mama sa erau veri primari (bunicile lor fiind surori) si asta i-a generat o boala imposibil de vindecat. De pe la unsprezece ani, oasele picioarelor sale nu au mai crescut si a ajuns la maturitate cu o statura de doar 1,50 metri. A fost necazul vietii sale si, desi reusea sa se autoironizeze, amarul acestui defect a fost înecat în alcool. Boala l-a transformat într-un spectator avid sa se hraneasca cu exuberanta altora. Mai întâi la circ, apoi la cabaret.
Dupa studii îndelungi cu maestri platiti de parintii bogati, Henri se stabileste în Montmartre pentru aproape întrega viata (doar treizeci si sase de ani). Acolo avea tot ceea ce i-a adus clipe fericite: spectacole cu femei talentate, si delicate si vulgare, nopti de betie petrecute în cafenele pline cu artisti si filosofi „înnobilati” cu absint, prostituate în mare verva cu pretentii de muza si modele ieftine pentru nuduri postimpresioniste.
Henri de Toulouse-Lautrec a creat 737 de picturi pe pânza, 363 de ilustratii si postere, dar mai ales 5.084 de desene. Din coltul sau discret, Henri desena balerine (fie pe scena, fie în tinuta de seara), petrecareti si nuduri simple, fara pretentii erotice. În 1892, la douazeci si opt de ani, Henri se picteaza pe el însusi la o masa din Moulin Rouge, având o statura normala. Era un vis din care parca nu a vrut sa se trezeasca si în care plonja cu bauturile sale terifiante. A inventat un trotil naucitor numit „Cutremurul”, format din parti egale de absint si cognac. Nu ducea lipsta de bani si platea deseori pentru amicii sai, printre care Vincent van Gogh si Émil Bernard. La Londra s-a împrietenit cu Oscar Wilde, pe care l-a sprijinit la procesul cauzat de homosexualitate (1897, irlandezul fiind casatorit si având un copil).
Femeile din viata lui Henri de Toulouse-Lautrec (cele mai cunoscute) au fost mari vedete si mari promotoare ale stilului French Can-Can, dansul trepidant care ridica publicul în picioare. Yvette Guilbert si Jane Avril erau preferatele artistului, el imortalizându-le în postere si pânze memorabile. Dar sansele de a se îmbiba cu optimism din anturajul fermecator al boemei parisiene scadeau pe masura ce alcoolismul îi macina sanatatea alterata. Mama sa, contesa Adèle de Celeyran, a intervenit disperata. Fie în sanatoriu, fie în statiuni balneare, fiul sau nu dadea semne de ameliorare. Complicatiile sifilisului au fost fatale si Henri se stinge în 1901, la treizeci si sase de ani. Adèle se ocupa de opera sa si de muzeul din localitatea natala, Albi.
Daca în timpul vietii i-a vândut un tablou lui Theo van Gogh (fratele lui Vincent) cu 150 de franci, în 2005, la Christie’s, „Spalatoreasa” s-a vândut cu 22,4 milioane dolari. În 1999, Charles Aznavour i-a dedicat un întreg spectacol de musical. La Moulin Rouge, publicul înca se simte spionat de Henri de Toulouse-Lautrec.
PAUL IOAN
Comentarii