Considerat unul dintre centrele Renasterii, cu o faimoasa universitate, Urbino este cel mai cunoscut oras al regiunii Marche din Italia, situat la sud-vest de Pisaro, amplasat pe un deal inalt si pastrandu-si aspectul medieval, cu ziduri de aparare aproape intacte.
Orasul a fost fondat de romani care l-au numit „Urbinum Mitaurense”, cel de al doilea nume provenind de la raul Metauro. La inceput fusese o asezare modesta devenind in secolul al VI-lea o fortareata de aparare in timpul razboaielor gotice. Era temut de dusmani mai ales dupa ce in regiune fusesera capturati 538 de ostrogoti.
In 1234 orasul incepe sa fie condus de familia Montefeltro, maestri razboinici din San Leo care au avut o influenta covarsitoare in zona, reusind sa se mentina la carma orasului in timpul Evului Mediu si al Renasterii.
In 1443 Oddatonio da Montefeltro castiga titlul de duce pentru serviciile aduse in lupte si diplomatie. Fratele si succesorul sau, Federico (1444-1482), cel mai important membru al familiei a fost un vestit condotier care i-a servit pe Alfonso da Napoli si pe papa. Cu banii castigati, a inceput constructia faimosului palat si a fost un mare iubitor de cultura. A invatat greaca si latina si a infiintat o biblioteca vestita in intreaga Europa. El impreuna cu sotia sa Batista Sforza, care era foarte iubita de locuitori, a interzis in oras jocurile de noroc si a incurajat curatenia. Fiul lor, Geridobaldo (1472-1502) a mostenit calitatile parintilor si a fost un conducator stralucit, fondatorul frumoasei „Universita degli Studi”, dar s-a stins din viata fara sa lase un mostenitor. Conducerea ducatului a revenit unui nepot, Francesco Maria della Rovere si in momentul in care linia succesorala dispare, in 1626 orasul este cedat papalitatii provocandu-i un oarecare declin.
Reuseste insa sa-si mentina statutul sau de veritabil simbol al culturii renascentiste independente pastrandu-si aspectul medieval, putin afectat de masinariile moderne aflate in regiune, cu cladiri pitoresti din piatra ridicate pe stradutele inguste. Este orasul in care s-au nascut Rafael si Bramante si este gazda multor comori artistice. Asezat intr-un peisaj incantator, inconjurat de munti si vai, este „Orasul ideal” imaginat de artistii vremii.
Dintre monumentele sale trebuie amintit in primul rand Palatul Ducal care domina orasul cu turnurile si bastionul de piatra de culoarea mierii. Construit dupa planurile arhitectului renascentist Luciano Laurana (1420-1479) este o constructie bazata pe modelul florentin cu o curte interioara si o ornamentatie desavarsita. Palatul nu mai pastreaza mobila originala dar la etajul intai adaposteste Galeria Nationala de Arta. Aici pot fi admirate lucrari de Rafael, Piero della Francesca sau Luciano Laurana.
O surpriza placuta va poate oferi Casa natala a lui Rafael (1483-1520), care a locuit aici pana la 14 ani cand s-a mutat la Roma. Interiorul pastreaza aproape intact farmecul vremii respective. Remarcabil este Domul orasului, gazda a unei picturi celebre din secolul al XVI-lea realizata de Federico Barocci si care reprezinta „Cina cea de taina”. A fost ridicat pe terenul unei biserici mai vechi si are un aspect neoclasic, cu o cupola impunatoare. De altfel, in oras sunt o multime de locase de cult, mai mari sau mai mici, cea mai indragita de locuitori fiind Biserica San Bernardino.
Orasul pastreaza si o multime de traditii care se regasesc in festivalurile anuale, iar farmecul sau special este dat de aerul medieval creat de constructiile din piatra care te introduc in lumea ducilor si duceselor ce au trait aici cu sute de ani in urma.
Urbino este un veritabil simbol al culturii renascentiste independente, detinand una dintre cele mai importante colectii de picturi din intreaga lume.
IRINA STOICA
Comentarii