Aflat pe tarmurile raului Limmat, in nordul Elvetiei, orasul Zürich este centrul administrativ al cantonului cu acelasi nume. Istoria sa este la fel de zbuciumata ca a multor alte orase europene. In Antichitate a existat o asezare a celtilor helveti, care in secolul I i.Hr. a fost cucerita de romanii, care, atrasi de frumusetea locurilor de la poalele Alpilor, si-au ridicat aici fortificatii. De la jumatatea secolului al V-lea asezarea a fost ocupata de triburile alamanilor apoi de franci.
In 929 este mentionat orasul ca atare, si din 1032 face parte din Imperiul Romano-German. In 1218 devine oras liber iar in 1351 adera la Confederatia Helveta, a carei independenta este recunoscuta in 1389. La inceputul secolului al XVI-lea, sub indrumarea lui Huldrych Zwingli, devine unul dintre principalele centre ale Reformei si loc de adapost pentru protestanti in timpul Contrareformei. Din acest motiv intra in conflict cu cantoanele catolice dar ramane un important centru de schimb, devenind, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, un centru bancar international. Cu toate ca in 1848 Berna a fost aleasa capitala Republicii, Zürichul ramane cel mai mare oras din tara.
Inca din secolul al XIX-lea, o vizita in orasul de pe Limmat era considerat un gest obligatoriu pentru lumea buna a continentului nostru. Veneau aici aristocrati, capete incoronate, diplomati si artisti. O atractie deosebita o constituiau plimbarile pe lacul Zürich intovarasite de dangatul clopotelor din orasul vechi. Tot aici se adunau scriitori si artisti, orasul devenind capitala dadaistilor, printre care Tristan Tzara, adunati la Cabaret Voltaire de pe Spiegelgasse. De asemenea, intre 1933-1945, o multime de talente din diferite domenii artistice si-au gasit refugiul la teatrul Schauspielhaus, intalnindu-se si la Café Odeon.
Cele mai frumoase monumente ale orasului au o varsta respectabila. Printre acestea pot fi amintite Sediul Ghildei Zur Meisen, primaria Zürichului, cu cea mai frumoasa sala baroc din Elvetia si biserica Grossmünster construita intre 724-814 si reconstruita intre 1000-1200 cu elemente gotice. Este cunoscuta drept locul in care a predicat, din 1522, Ulrich Zwingli, cel care a introdus Reforma in Elvetia. La fel de vechi si de impresionante sunt bisericile Franmünster, construita intre secolele IX-XIII, si Sfantul Petru (secolul al XIII-lea), ambele impodobite in secolul trecut cu vitralii de Chagall. Alaturi de acestea se inalta cu mandrie biserica Prediker din secolele XIII-XVII vecina cu Wasserkirche, presupusul loc in care au fost martirizati Sfintii protectori ai orasului.
Orasul etaleaza de asemenea o multime de asezaminte ca: Universitatea, construita in 1832 si inaugurata in 1833, Opera in stil neobaroc, Institutul tehnologic federal, din 1855, Muzeul de Istorie din 1898, galerii de arta, teatre, o gradina botanica si una zoologica.
Zürichul a inflorit o data cu industrializarea – orasul este de asemenea un centru industrial renumit – iar comertul s-a dezvoltat datorita extinderii retelei de cai ferate. Desi aflat la numai 20 de kilometri de granita cu Germania, preferintele locuitorilor s-au indreptat spre modelul frantuzesc. Astfel pe Bahnhofstrasse, drumul care duce de la gara spre lac, au fost plantati tei. Aici se afla reprezentante ale marilor case de mode, magazine cu articole de lux si o multime de cafenele in care se poate bea Schoggi, vestita ciocolata fierbinte. Este considerata cea mai eleganta zona comerciala din lume, armonizandu-se perfect cu acoperisurile rosii ale vechilor constructii. Orasul emana un spirit unic delicat si traditional in acelasi timp, cu toate ca Zürichul este considerat o adevarata citadela a nonconformismului tinerilor.
IRINA STOICA
Comentarii