Vorbind despre arta sau arte, primul gând ne conduce catre pictura, apoi catre sculptura – forme traditionale si cele mai vechi modalitati de exprimare estetica a omului.
În primul caz, universul evocat este însa bidimensional, daca-l evaluam strict la nivel de perceptie fizica reala, si tridimensional în cazul sculpturilor. Cum ramâne însa cu celelalte simturi – „doar” cinci, dupa actualul nivel de receptare si întelegere a universului înconjurator?
O posibila solutie de asimilare simultana a senzatiilor extrem de com-plexe catre care ne îndreapta o realitate universala o ofera de numai câteva decenii arta imersiva. Sintagma, usor bizara, încearca sa reuneasca în acelasi buchet de trairi interioare toate modalitatile de perceptie solicitate de mesajele venite din exterior. Practic, ne stimuleaza sa abordam si sa explicam dimensiunile lumii exterioare folosindu-ne de toate simturile.
Arta imersiva nu se adreseaza doar privirii, doar auzului, doar gustului ori mirosului (exista, dupa cum bine stim, si arta gastronomica, si arta parfumurilor), luate fiecare separat, ci receptia se realizeaza simultan pe toate planurile.
De aceea, când se discuta despre arta imersiva, se aduce în prim-plan ideea de spectacol, de expunere aproape totala a calitatilor comunicative ale lumii din afara noastra. Aceasta la nivelul perceptiei imediate, aproape exclusiv obiective. Structura fireasca prin care curg ulterior toate impresiile spontane, primare conduce totul catre zona mai mult sau mai putin abstracta a mesajului subliminal, a ideilor intrinseci continute de creatia artistica respectiva.
Fara niciun fel de îndoiala si fara teama de a gresi, în tot acest esafodaj, în aceasta întreaga relatie inimaginabil de complexa dintre creatorul emitator si publicul receptor, ideea de baza, liantul vital îl reprezinta o sinestezie absolut necesara a artelor.
În fond, lumea însasi, realitatea în care traim este o imensa constructie sinestezica, lucru elementar de altfel, argumentabil în orice loc, în orice timp si cu orice fel de mijloace. Ca forma de exprimare, arta imersiva include în mod absolut necesar si elemente aparent separate de estetic, dar fara de care acesta nu ar putea exista. Ne referim la implicarea esentiala a tehnicii în conceperea, realizarea, derularea si chiar receptarea fenomenului artistic.
Arta imersiva ofera un nivel sporit de interactivitate si implicare directa, preponderent dinamica, oferind publicului o experienta mai captivanta. Arta imersiva este o forma de exprimare creativa, care implica si învaluie în mod activ observatorul si care poate fi realizata fie personal, fie prin mijloace virtuale. Caracteristica definitorie a instalatiilor de arta imersiva consta în capacitatea lor de a le oferi vizitatorilor un mediu multisenzorial, proiectat meticulos.
Pe lânga aspectele lor vizuale, expozitiile de arta imersiva cele mai captivante integreaza adesea un amestec de elemente auditive, senzatii tactile, vibratii si chiar parfumuri. Ca o ilustrare, mentionam „Vibrations: A Sound Experience” („Vibratii: O experienta a sunetului”), creat de M.J. Caselden si Derek Hoffend, în care s-au folosit sunetul, vibratiile si fortele magnetice, pentru a încuraja vizitatorii sa exploreze starile de constiinta crescute.
Iar impresia acestei „scufundari” în abisurile realitatii imediate devine cu atât mai interesanta, dar si mai intriganta, într-un anume fel, cu cât ne dam seama ca nu vorbim despre opere menite sa se confrunte si sa învinga în asa-numita proba a timpului. Creatiile imersive prin excelenta sunt o forma de exprimare a efemerului sublim din lucruri, din manifestari si fenomene, din noi însine.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii