Naturalistii pot accepta ideea ca o pasare a evoluat dintr-un peste având la dispozitie dovezi si argumente foarte solide. În schimb, în lumea artelor este posibil orice, daca în principiu acel demers este permis.
Iar pentru obtinerea codului de intrare într-un univers sau altul, numerosi creatori de frumos s-au adaptat la mediul în permanenta metamorfozare al lumii reale împletite cu cea imaginara, amestecând în mojarul fanteziei artistice si al filosofiilor de profunzime domenii în aparenta incompatibile una cu cealalta.
Ce legatura poate sa aiba riguroasa matematica, încastrata în matricea cifrelor si a formulelor, cu generoasa si provocatoarea arta grafica? Un raspuns edificator la aceasta întrebare poate fi reprezentat pur si simplu de un singur nume: Escher.
Artistul olandez Maurits Cornelis Escher (1898-1972) este unul dintre cei mai faimosi artisti grafici din lume. Originile carierei sale insolite se regasesc însa în lectiile de arhitectura ce i-au oferit, pentru creatiile ulterioare care l-au consacrat, foarte putin material de lucru (fiindca le-a urmat pentru putin timp), dar de o calitate exceptionala, astfel ca a putut genera edificii vizuale fascinante.
Momentul de rascruce a venit odata cu revelatia sa asupra unei cai de evolutie si transformare a elementelor si entitatilor de pretutindeni din Universul Mic, cel vazut – fie ele creaturi însufletite, precum pasarile, pestii, oamenii sau batracienii, fie segmente inanimate ale lumii preponderent artificiale – în alte entitati ori forme, care pur si simplu sfideaza toate legile fizicii, ale ratiunii, ale bunului simt logic de preluare ca atare a tot ce ne înconjoara.
Pentru a-si putea exprima modul absolut personal de percepere a lumii, utopic în sine, Escher a trebuit sa învete matematica si sa o integreze în „materialul didactic” si în „materia prima” a artei grafice. O întreprindere foarte curajoasa si deosebit de dificila – provocare pe care a depasit-o cu un succes neasteptat de mare.
Crearea de lucrari de arta matematica l-a inspirat pe artist sa exploreze geometria, chiar daca avea o pregatire minima în acest domeniu.
Matematica sta la baza multor lucrari create de MC Escher, deoarece era fascinat de ideea de a descrie infinitul în diverse moduri, producând desene ce reprezentau un plan hiperbolic infinit – o suprafata în care fiecare punct al spatiului se îndeparteaza de el însusi – marcat pe un cerc. El a petrecut aproximativ patru ani creând o „teorie a profanului” despre modul în care formele s-ar putea încadra într-un model de placi (asa-numitele teselatii) ce ar putea ocupa un întreg plan. Regulile sale arata ca: – fiecare piesa trebuie sa fie înconjurata de copiile sale în acelasi mod; – trebuie folosit un numar minim de culori; – doua placi adiacente nu pot avea aceeasi culoare.
Renumele dobândit de Escher la gradul cel mai înalt este pentru desenele sale aparent imposibile, precum „Ascendent si Descendent” si „Relativitate”, pentru iluziile optice, dar si pentru metamorfozele sale.
În timpul vietii, a realizat 448 de litografii, gravuri în lemn si peste 2.000 de desene si schite.
MC Escher (asa îsi semna lucrarile) era fascinat de figurile geometrice obisnuite ale mozaicurilor de secol XIV din Alhambra, un sit istoric din regiunea spaniola Granada, vizitat în 1922 si 1936. Apoi, în anii petrecuti în Elvetia si de-a lungul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a lucrat cu mare energie la hobby-ul sau, desenele simetrice.
S-a jucat cu arhitectura, cu perspectiva si cu spatiile imposibile. Astazi, arta sa continua sa uimeasca milioane de oameni din întreaga lume prin magistrala observare a lumii din jurul nostru si expresia propriei sale fantezii.
Escher ne arata ca realitatea este minunata, ca poate fi înteleasa si drept urmare devine fascinanta. Într-o prelegere din 1963 despre imposibil, el declara: „Daca vrei sa exprimi ceva imposibil, trebuie sa respecti anumite reguli. Elementul de mister asupra caruia vrei sa atragi atentia trebuie sa fie încadrat si învaluit în lucruri evidente, usor de recunoscut, firesti.”
Este de altfel ceea ce putem recunoaste în lucrarile lui si se considera ca îl defineste: un om obisnuit, care face lucruri iesite din comun.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii