Se spune ca orice artist autentic „trebuie” sa detina macar un secret tulburator pentru public. Despre pictorul rus Konstantin Razumov se spune însa ca el însusi este un mister.
O ptândt în mod neobisnuit pentru a nu acorda interviuri în mass-media si a nu vorbi despre propria persoana, nici ca artist, nici ca om. El îsi picteaza lucrarile, le expune si se ocupa de vânzarea lor.
Pare un paradox evident, însa este o alegere foarte inspirata, deoarece astfel el creeaza un gen de trompe l’oeil – acel tip de iluzie optica în terminologia artistica destinata anume pentru deturnarea atentiei publicului spre elemente secundare ce nu dezvaluie esenta. Si, în mod cert, de aici i se trag automat atât aprecierile critice, cât si o binemeritata notorietate, mai ales în spatiul cultural britanic, unde se va fi întâlnit cu o dublura a sufletului sau, un „al doilea suflet natal”.
În realitate, Konstantin Razumov s-a nascut în oraselul Zarinsk din Muntii Altai, în republica rusa cu acelasi nume. Comunitatea mica de aici (aproximativ 50.000 de locuitori) duce o viata aspra, de unde si o anume interiorizare neagresiva, însa tacuta si tenace a oamenilor.
Faptul ca pictorul activeaza la mii de kilometri departare, în Londra, ar gasi astfel o explicatie rezonabila, întrucât Razumov a gasit în Anglia, cu siguranta, imaginile si trairile la care sufletul sau tânjea. Astfel, el s-a îndreptat cu o pasiune foarte intensa, desi nemarturisita, preponderent catre portretul feminin surprins în cele mai diferite si mai interesante ipostaze cvasi-publice, pline de culorile, de lumina vie a naturii si de dinamismul atât de greu de identificat în universal restrâns si mai degraba rece al muntilor „primului suflet natal”.
Exista doua versiuni despre data nasterii pictorului. Prima – anul 1961, destul de îndepartata temporal de cea de-a doua, care a ramas de altfel preferata de aproape toata lumea – anul 1974. Totusi, nu acesta este elementul principal în evaluarea unui artist. Formatia sa pe calea indicata de un talent nativ incontestabil l-a îndreptat catre o combinatie armonioasa între realism, impresionism si – lucru mai rar pus în evidenta de critici, desi culorile puternice asupra carora Razumov se opreste cel mai frecvent adauga elemente indispensabile biografiei sale profesionale – un expresionism cu tente foviste. Ceea ce îmblânzeste însa întotdeauna imaginile respective este subiectul, este tema tabloului.
De departe, Femeia este preferata enigmaticului artist, pe planul al doilea fiind asezate, la distante oca-zionale infime între ele, natura, animalele si copiii. Altfel spus, o personalizare nedeclarata a tematicii, în scopul alaturarii si chiar al contopirii episoadelor autentice traite de autor de-a lungul vietii, pâna în prezent.
Am putea afirma, fara niciun fel de retinere, ca Razumov construieste o arhitectura magistrala a fiintei Femeii, o structura asezata sub semnul acelui echilibru perfect pe care în mod curent îl apropiem de Divinitate. Apoi, acest elogiu limpede si luminos adus aceleiasi Femei, îl învesmânteaza în straiele pline de culoare si armonie al unor adevarate simfonii estetice.
Culorile pastelate delicate transmit cel mai bine rafinamentul portretelor sale. Uneori, pentru a crea o atmosfera diferita, alege culori mai stralucitoare: rosu, galben, negru. Dar negrul de pe pânzele sale nu este sumbru, ci translucid, aerisit, se joaca în diferite nuante. „Eternul feminin” înfloreste pe pânzele pictorului.
Paleta lui este diversa si rafinata. Nu agreeaza tonurile întunecate, lucrarile sale sunt usoare si, cum aratam mai sus, emana blândete. El îi cânta complimente acestei fete frumoase, oarecum misterioase, pe care o zugraveste.
Iar ea, frumoasa prin ea însasi, devine si mai nobila, dezvaluindu-se sub privirea pictorului. Este evident ca barbatul-artist Konstantin Razumov îsi iubeste modelele si nu vrea sa ascunda asta, chiar daca o face pe tacute.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii