Emily Carr a fost o artista canadianca inspirata de popoarele indigene de pe coasta de nord-vest a Pacificului.
Dintre pictorii din Canada care au adoptat un stil modernist si postimpresionist, Carr nu a primit o recunoastere pe scara larga pentru munca ei, pâna când a schimbat subiectul de la teme aborigene la peisaje – în special scene din padure. A fost unul dintre cei mai timpurii cronicari ai vietii din Columbia Britanica (Canada), descrisa drept o „icoana canadiana”.
O canadianca… pe planeta Venus
În 1994, Grupul de Lucru pentru Nomenclatura Sistemelor Planetare al Uniunii Astronomice Internationale a adoptat numele Carr pentru un crater de pe Venus, care are diametrul de aproximativ de 40 de kilometri.
Originea aceluiasi nume – Emily Carr Inlet apartine si unui brat al Golfului Chapple Inlet de pe coasta de nord a Canadei. Cine a fost aceasta femeie care s-a facut remarcata astfel încât sa i se atribuie asemenea merite? De fapt, ea a fost un om de cultura, iar principalul sau domeniu de activitate l-au constituit artele plastice. Al doilea ca valoare – scrisul.
Avea vârsta de 27 de ani, când a facut prima excursie de lucru (schita si pictura) în asezarile aborigene. Ea a stat într-un sat de pe coasta de vest a insulei Vancouver, caminul populatiei Nuu-chah-nulth, pe atunci cunoscut de vorbitori de engleza ca „Nootka” si a primit numele indigen de Klee Wyck.
În 1907, Carr a facut o excursie turistica în Alaska împreuna cu sora ei, Alice, si s-a hotarât asupra misiunii sale artistice, de a documenta despre ceea ce ea a perceput ca „totemurile pe cale de disparitie” si modul de viata al Primelor Natiuni.
În aceasta calatorie, ea l-a întâlnit pe artistul american Theodore Richardson, care a descris proiectul sau de documentare a artei si arhitecturii indigene (el a calatorit cu ghizi indigeni, pentru a realiza acuarele si pasteluri în nordul continentului nord-american, documentând cultura Tlingit) si probabil ca aceasta întâlnire a inspirat-o sa-si initieze propriul proiect de cinci ani, de documentare a satelor indigene si a padurilor învecinate din Columbia Britanica.
Povestea Marelui Corb
Fascinata de locurile aproape salbatice, pe care nu le cunoscuse în Anglia natala, Carr a gasit totusi similitudini cu aceasta. Astfel, ea a pictat si a scris despre un sat aflat pe insula Moresby: „Cumshewa pare sa picure mereu, sa fie mereu învaluit în ceata, frunzisul îi atârna mereu umed-greu. Copaci tineri si puternici… au crescut în jurul unui batrân corb totemic de lemn, adapostindu-l de vânturile puternice. Amintirea lui Cumshewa ascunde o mare singuratate, înabusita într-o încetosare de ploaie”.
Inspirându-se din imaginea ancestrala, Carr a pictat un corb sculptat, pe care l-a dezvoltat ulterior ca pictura ei iconica Big Raven.
Tanoo, un alt tablou inspirat de lucrarile adunate în aceasta calatorie, înfatiseaza trei totemuri înaintea fatadelor caselor din satul cu acelasi nume.
La întoarcerea ei în sud, a organizat o mare expozitie cu o parte din aceste lucrari, prilej cu care a tinut un discurs public intitulat „Prelegere despre totemuri”, despre satele aborigene pe care le vizitase, care s-a încheiat cu descrierea misiunii sale de suflet, deosebit de impresionanta: „Sper sa las în minunatul nostru Vest câteva dintre relicvele primei sale maretii primitive. Aceste lucruri ar trebui sa fie pentru noi, canadienii, ceea ce sunt relicvele vechiului popor britanic pentru englezi. Înca doar câtiva ani si ar fi plecat dintre noi pentru totdeauna, pierdute în neantul tacut.”.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii