Privite din departare, aceste repere zvelte ale prezentei trainice a unei comunitati vechi sugereaza, fara echivoc, dorinta si visul ancestral al omului de a se desprinde de pamânt, pentru a se înalta catre cerurile Divinitatii.
Iar înfatisarea lor, neobisnuita la edificiile ingineresti evoca arderea unei flacari cu consistenta în timp, pentru a reaminti ca în noi a mai ramas pe undeva o bucatica de sfintenie.
Sunt turnurile-clopotnita ale unor biserici catolice din Vestul Europei, care au aspectul surprinzator al unei flacari sau al unui trunchi maleabil, torsionat în jurul axei sale nevazute.
În mod traditional, turnul-clopotnita al unei biserici este format dintr-un turn patrat de piatra, pe care se sprijina o piramida ce are deasupra o turla, iar deasupra tuturor – simbolul definitoriu al crestinatatii – crucea. O clopotnita rasucita (numita si „turn-clopotnita în flacari” sau „cu flacara”) este o clopotnita cu acoperisul turlei spiralat, adesea acoperit cu ardezie si cu sindrila.
În Europa exista peste 100 de clopotnite de acest tip, dintre care mai mult de 65 numai în Franta. Însa nu toate au aceleasi caracteristici, desi aparent seamana perfect între ele.
Cu privire la originea neobisnuitei torsiuni, se confrunta doua ipoteze. Una pretinde despre clopotnite ca sunt construite strâmb, cu nesocotirea regulilor arhitecturii religioase de acest gen, pur si simplu pentru a se realiza o performanta inginereasca. Le putem mentiona pe cele franceze din Mouliherne, Treignac, Fontaine-Guérin, pre-cum si pe cea a Casei Compagnons du Devoir din Nantes, dupa unii specialisti o capodopera atasata foarte inspirat ansamblului respectiv.
A doua ipoteza face trimitere la fenomene naturale (uscarea slaba a lemnului ce constituie scheletul acoperisului) sau la dezastre (precum cele patru tornade care au lovit satul Fougeré din Maine-et-Loire pe durata a patru decenii). Dar aceasta ipoteza pare neplauzibila, deoarece rasucirea tuturor pieselor de lemn în acelasi timp, în aceeasi directie, pastrând totodata simetria perfecta este aproape imposibila.
În plus, distanta dintre baza clopotnitei si vârf este redusa, placile ar trebui apoi sa se rupa, si rasucirea clopotnitei nu ar fi trebuit sa se opreasca.
Foarte interesant devine, în contextul realizarii intentionate a torsiunii (poate si în cazul influentelor exclusiv naturale?), sensul de rasucire: de la stânga la dreapta ori de la dreapta la stânga. Aceasta sugereaza o realitate fabuloasa, manifestata în întregul Univers: biserica este o punte catre Univers. Totul vibreaza, iar vibratia nu este înainte-înapoi, ci o miscare de rotatie la nivel molecular.
De ce suntem noi (si tot ce este viu în natura) alcatuiti doar din molecule care vibreaza „levogir”, deci spre stânga? Cert este ca Viata are aceasta caracteristica unica, iar în opozitie, tot ce este inert si în descompunere are vibratie „dextrogira”, deci spre dreapta.
Ceea ce vibreaza „levogir” atrage si acumuleaza energia si se întrupeaza. Ceea ce vibreaza „dextrogir” îsi cedeaza energia si atomii si se descompune. Un exemplu magistral, în acest sens: sistemul nostru solar se roteste spre stânga! Dintotdeauna artele umane, deseori preluând modele din natura, au ilustrat aceasta realitate pe care inteligenta si ratiunea noastra înca nu o pot explica pe deplin.
Nu întâmplator, de superbele „turnuri-flacara” sunt legate legende cu implicatii religioase, sporind valoarea lor artistica, spirituala. Se spune ca forma insolita pentru asemenea edificii a rezultat în urma încercarilor esuate ale diavolului de a zadarnici construirea unui locas al Domnului.
În alta interpretare, de data aceasta laica, mesterii constructori ar fi amânat astfel intentionat finalizarea constructiei, pentru a se bucura mai mult de prezenta femeilor din partea locului, deosebit de frumoase. În fine, sa mai mentionam un detaliu, care poate avea si el o semnificatie aparte!
În Europa, toate aceste clopotnite din Austria, Elvetia si Germania sunt rasucite de la dreapta la stânga (63%), pe când în Belgia (75%) si în Franta (78%) se rotesc de la stânga la dreapta…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii