In 1997 aparea controversata carte „The Day After Roswell”, scrisa de locotenent-colonelul in retragere Philip J. Corso (1915-1998) si publicistul William J. Birnes, prompt tradusa si editata si in romaneste, cu titlul „Dupa Roswell”. In paginile ei se pretinde ca intre 1961 si 1963, cand Corso era seful biroului „tehnologii straine” din departamentul de cercetare-dezvoltare al armatei terestre al SUA, la Pentagon, el ar fi avut acces la artefacte recuperate dupa prabusirea unui OZN in 1947, la Roswell. Corso sustinea ca – executand ordinele generalului Arthur Trudeau, superiorul sau la Pentagon – a inmanat parti din aceasta tehnologie straina unor contractori industriali conectati la armata americana, fara a dezvalui adevarata origine a artefactelor.
Americanii ar fi obtinut din studiul acestora un avans in domenii precum: circuitele integrate, fibrele optice, laserele, dispozitivele de vedere pe timp de noapte, fibrele super-rezistente (cunoscute sub numele de Kevlar) etc. Potrivit lui Corso, s-ar fi stabilit ca obiectul prabusit la Roswell a fost o nava spatiala biologica, functionand in combinatie cu un echipaj de EBE (entitati biologice extraterestre), in fapt roboti biologici creati prin inginerie genetica avansata, clone proiectate pentru a rezista in conditiile extreme ale calatoriilor prin spatiu. Aceste EBE ar fi fost capabile sa conduca sistemele de propulsie si de navigatie printr-o interfata neuronala speciala, conectata cu nava, entitatile devenind aproape o parte integranta a acesteia.
In anii care au urmat, cartea a fost criticata pentru unele informatii extrem de suspecte sau inexactitati evidente. Cu toate acestea, ea ramanea plauzibila, date fiind cariera cunoscuta a colonelului, ca si numeroasele marturii independente ori date oficiale desecretizate intre timp. Procurorul Peter A. Gersten, directorul executiv al organizatiei non-profit „Cetatenii contra secretului OZN” (Citizens Against UFO Secrecy – CAUS), din Arizona a obtinut de la colonelul Corso, in mai 1998, un afidavit (declaratie scrisa, sub juramant, in fata unei instante judecatoresti), privind autenticitatea celor relatate in carte (intre altele, ca a vazut corpuri de extraterestri in iulie 1947 si a avut posibilitatea de a citi rapoartele de autopsie in 1961). Afidavitul a fost depus de colonel cu doar cateva saptamani inainte de moartea sa. Gersten avea nevoie de acest document pentru a-l utiliza in procesul intentat impotriva Departamentului Armatei, pentru a-l determina sa desecretizeze informatiile privind cazul Roswell.
In depozitia sa, Corso declara intre altele ca in jurul datei de 6 iulie 1947 „pe cand eram stational la Fort Riley, Kansas, am vazut personal o creatura neumana, cu patru picioare (1,20 metri n.n.), cu maini bizare, avand patru degete, picioare subtiri si un cap disproportionat de mare, semanand cu un bec electric. Orbitele ochilor erau foarte mari, migdalate, indreptate spre un nas micut s…t Nu avea sprancene si nici alte semne de pilozitate faciala. Creatura avea doar o mica fanta plata in locul gurii, complet inchisa, semnand mai mult cu o cuta sau o crestatura intre nas si partea de jos, lipsita de barbie, a craniului, decat cu un orificiu functional”. Corso declara apoi ca in 1961, la Pentagon, a intrat in posesia „Fisierului Roswell” in care erau constatarile de pe teren, rapoartele de autopsie, alaturi de resturi recuperate din prabusirea unui vehicul extraterestru, in Roswell, New Mexico, in 1947. Autopsia ar fi fost realizata la Walter Reed Hospital, iar raportul se referea la o „entitate biologica extraterestra”.
Multi s-au intrebat – ar putea fi oare adevarat? Multi s-au intrebat – ce ar putea determina un ofiter superior, cu o cariera stralucita, sa recurga la minciuni atat de flagrante? Treptat, criticile s-au indreptat si asupra coautorului, care ar fi „infrumusetat” realitatea faptelor. Philip Corso Jr., fiul colonelului, declarase cu catva timp inainte, ca atunci cand tatal sau a citit spalturile cartii – asa cum a fost aceasta redactata de Birnes – a facut o multime de sublinieri evidentiind lucruri pe care el nu
le-a spus ori care s-au intamplat altfel, dar textul nu s-a mai putut atunci reface. In acest context, lumea ufologilor a primit cu mult interes stirea ca manuscrisele originale ale lui Corso, cele care au stat la baza cartii, au devenit in mai 2010 accesibile marelui public sub numele de „Dawn of a New Age”. Din pacate, chiar dupa lectura lor, marile probleme legate de afirmatiile colonelului raman pe mai departe fara raspuns.
DAN D. FARCAS
Comentarii