Candva, in vremuri de mult apuse, se pare ca in timp ce ardeau niste lemne, oamenii au simtit in jur, un fum ce raspandea miros placut. Era primul semn ca unele vegetale au… parfum. Anticii credeau ca daca ruga lor era insotita de arome, parfumul fiind de fapt, mirosul zeilor, cei plecati, ajungeau mai repede la cer. Faraonii egipteni foloseau aromele de tamaie si miresmele dulci de plante in ceremonii religioase. Tamaia ramane cea mai cunoscuta aroma la care s-a facut aluzie in Biblie. Mai tarziu, egiptenii educati au inceput sa se parfumeze, cel putin o data pe saptamana, in baile luxoase. Apoi, au creat, treptat, creme parfumate si emolienti aromati. Intr-o forma de con, topeau si amestecau cremele si emolientii cu care-si acopereau corpul. Uleiurile ii protejau de efectul razelor solare, iar aromele din tamaie, smirna si uleiul de scortisoara le foloseau pentru imbalsamare. Grecilor li s-a recunoscut arta de-a fi creat primul parfum lichid, complet diferit de cel contemporan.
Uleiurile din flori
Procesul de extragere a uleiurilor din flori, prin distilare, (procedura des folosita si azi), a fost dezvoltat de un doctor si chimist, pe numele sau, Avicenna. Prima experienta a fost pe trandafir. Apa de trandafir a devenit repede apreciata, dar cand Imperiul Roman a cazut, influenta parfumului a scazut, revigorandu-se abia cand a inceput sa ia amploare comertul international.
Parfumuri personalizate
Prima femeie care si-a creat propriul parfum a fost Catherine de Medici. Pentru ca formulele de preparare sa nu fie furate si sa ramana necunoscute, laboratorul sau a fost legat de apartamentul in care locuia printr-un pasaj secret. Ingredientele obligatorii in alchimia obtinerii unui parfum perfect erau florile de rozmarin, portocal, petalele de trandafir, iar mai tarziu sarurile. Pentru a-si seduce partenerul, dar si pentru catifelarea pielii, la curtea regala, parfumul a devenit un „accesoriu” de neinlocuit. Timpul trece. Apar marile case producatoare de parfum si, in Franta, se vorbeste deja despre profesiunea de parfumier.
Perioada de glorie a aromelor
Asa-zisa perioada de glorie a parfumului incepe, practic, in secolul al XVII-lea, o data cu aparitia manusilor parfumate, foarte populare in Franta. Secolul urmator revolutioneaza industria parfumului. Madame de Pampadour a dat ordin sa fie livrate cantitati impresionante de parfum iar regele Ludovic XIV a cerut un parfum special pentru apartamentul sau. Poate din acest motiv, curtea regelui a fost numita curtea parfumata. In curand, Parisul va deveni fieful marilor case de parfum, dar apogeul va fi atins in Anglia, pe timpul Reginei Elisabeta I. Se spune ca in acea vreme toate locurile publice au fost parfumate, deoarece regina nu tolera mirosurile urate. La sfarsitul secolului, parfumul avea mirosul unei singure flori (trandafir, violeta, liliac, sau crin). Mirosurile de amestecuri florale au fost introduse mult mai tarziu, cand, practic, industria de parfum a fost revolutionata.
Apa de colonie
A aparut in Italia si este descoperirea unui frizer italian din Val Vigenzoo care apoi a plecat in Germania si s-a imbogatit. Apa de colonie creata de el s-a numit Aqua Admirabilis si continea alcool din struguri, ulei de neroli, pergamuta, levantica si rozmarin. Mai tarziu, francezii au botezat-o „eau de cologne”.
Gusturile se schimba
Pe la inceputul secolului al XIX-lea parfumurile s-au schimbat. Alchimia a fost inlocuita de chimie, a aparut alt parfum, alta aroma oferita de natura, alta poezie a parfumului.
Amestecurile florale s-au inmultit, ajungandu-se, ca in zilele noastre sa existe peste 600 de extracte naturale si aproximativ 4000 de esente obtinute pe cale sintetica. Un parfum te ademeneste, te ameteste si te fascineaza. Labirintul parfumului este mult prea sofisticat ca sa-i dam de capat.
IOANA FLORIA
Comentarii