«Mi-a lipsit foarte mult România si totul a fost ca un vulcan care a izbucnit»
– Pentru publicul românesc, Dv. sunteti „Rosu si Negru”, si fiecare revenire în tara este totdeauna o bucurie.
«Mi-a lipsit foarte mult România si totul a fost ca un vulcan care a izbucnit»
– Pentru publicul românesc, Dv. sunteti „Rosu si Negru”, si fiecare revenire în tara este totdeauna o bucurie. Care sunt amintirile de odinioara din România?
– Începuturile au fost facute la Iasi cu Nancy Brandes. În anii ’70 grupul „Rosu si Negru” a fost o formatie de mare succes, cu o muzica… mai aparte, un jazz, un jazz-rock mai special, si totusi o muzica intelectuala pentru vremea aceea. Un curent mai special în România… Studentii, ceilalti – aveam sali pline, lumea s-a antrenat
– …totul devenind un spectacol comun, Dv. împreuna cu sala…
– Plus solouri de toba, cu Nancy… Asa am luat premiul întâi la festivalul rock al Arhitecturii în 1969…, pe undeva am început sa ne lansam pe plan national. Au urmat colaborari cu Filarmonica din Iasi, cu teatrul – prin Catalina Buzoianu… Apoi – perioada Phoenix. În ’74 a aparut albumul „Cantafabule”…
– Era si Motu Pittis atunci?
– Era si Motu, a recitat. A fost un dublu album pe care si astazi îl asculta multa lume. Unul din primele spectacole etno-românesti, cu costume, cu masti, un spectacol integral. Au urmat stadioane, concerte mari si, în 1977, plecarea noastra în Germania. Acolo fiecare am avut diverse activitati, am cântat cu diferite grupuri, am facut albume solo. Am revenit dupa 1990 cu un turneu foarte mare în România. Dupa aceea eu am considerat ca pot face diferite lucruri singur. Am revenit la Brasov la Festivalul Cerbul de Aur din 1992, pe urma în 1994, apoi venirile au început sa fie din ce în ce mai dese… Acum fac un spagat între România si Germania pentru ca doresc foarte mult sa ma stabilesc în România.
– Revenirea s-a facut deci…
– …cu „Visul Tobosarului”, o lucrare ampla care a avut premiera la Opera Româna. O seara etno-româneasca… Mi-a lipsit foarte mult România si a fost ca un vulcan care a izbucnit.
– Ne puteti dezvalui din micile Dv. secrete? Am vazut ca la spectacolul din aceasta seara ati venit printre primii…
– Este o morala a fiecarui artist. Nescrisa. Când ai facut o promisiune, nu mai depinde de manageri, de organizatori… Oriunde în lume este la fel. Ai o raspundere, exista o constiinciozitate a artistului…
– Sunteti o fire joviala…
– Cred ca asta ma mai tine… Sunt un extrovertit, sunt un extremist. Si poate ca în interior, când sufar, sufar foarte profund si când ma bucur, ma bucur foarte mult. Si toate acestea îmi dau o putere deosebita. Chiar când sunt foarte jos, ma încarc cu energie pozitiva… Eu cred ca instrumentul asta, si muzica, toata activitatea fac parte din mine…
– Traiti ca într-o vesnica evadare…
– Sunt ca de cremene…
Mozaicul Ketton
Un mozaic roman descoperit recent în Marea Britanie înfatiseaza o versiune pierduta...
Comentarii