Grava criza politico-sociala ce a cuprins Franta dupa revoltele din Algeria i-a determinat pe politicienii de la Paris sa faca apel la Charles de Gaulle, insarcinându-l pe acesta cu formarea unui guvern "de urgenta nationala".
Considerat singurul lider cu suficienta prestanta si putere spre a face fata situatiei, fostului erou de razboi al Frantei i se acorda practic puteri dictatoriale, permitându-i-se sa guverneze tara prin decrete, vreme de sase luni. Veteran al primului razboi mondial, de Gaulle incercase zadarnic, in perioada interbelica, sa promoveze modernizarea armatei franceze.
Dupa ce premierul Petain a semnat armistitiul rusinos cu Germania nazista, in iunie 1940, de Gaulle a fugit la Londra, unde a organizat Fortele Franceze Libere si a raliat coloniile franceze cauzei Aliatilor. Trupele sale au luptat cu succes in Africa de Nord si in iunie 1944 a fost numit sef al guvernului francez din exil. Pe 26 august, de Gaulle va intra triumfator in Paris, fiind ales presedinte provizoriu al Frantei. Va abandona insa functia, afirmând ca aceasta nu-i da suficiente puteri si isi va forma propriul partid, cu un succes moderat insa, astfel incât in 1953 iese din viata politica.
Cinci ani mai târziu, de Gaulle revine, ca salvator al patriei, abrogând vechea Constitutie, in favoarea alteia, mult mai moderna. In decembrie acelasi an va fi ales presedinte al celei de-a Cincea Republici. Mandatul sau va viza reasumarea pozitiei Frantei, ca mare putere. De Gaulle a acordat independenta Algeriei, si-a retras tara din NATO, considerând alianta "acaparata de americani" si a dezvoltat programul nuclear francez. Grevele si manifestatiile studentesti din 1968 i-au erodat insa sprijinul popular, astfel ca va demisiona, decedând la resedinta sa de la tara, dupa doi ani.
Comentarii