Oi negre la case mari

Familile celebre ori de vita nobila au avut adesea, printre membrii lor, nu doar personalitati capabile sa le faca cinste, ci si nulitati, in stare sa le faca de ocara. Si de multe ori s-a intamplat chiar  ca, in mod cu totul paradoxal, faima personalitatilor marcante din familiile respective sa fie depasita cu mult de cea a rubedeniilor lor pacatoase, astfel ca aceste „oi negre” au ajuns sa devina cunoscute ca niste… cai breji, gratie tocmai ispravilor lor deloc cumsecade…

    Probabil ca Ludovic al XIV-lea a fost cel mai ilustru rege francez al tuturor timpurilor, indelungata lui domnie constituind o epoca de aur pentru Franta. Monarh absolut, Regele Soare n-a avut rival si, spre deosebire de alti suverani, care s-au confruntat pentru tron cu propriii lor frati, el nu s-a putut plange in aceasta privinta: singurul lui frate, Filip de Orleans, avea cu totul alte preocupari decat puterea. Al doilea om din regat era homosexual convins, ura femeile si se temea ca dracul de tamaie ca nu cumva o eventuala moarte prematura a fratelui mai mare sa-l puna in postura de a urca pe tron si, implicit, de a renunta la zbenghuielile amoroase cu juni chipesi. Filip se gatea cu vesminte femeiesti si se parfuma mai abitir decat orice doamna de la Curte. Dar aceste pacate palesc in fata altora: fratele regelui a inchis ochii atunci cand amantul sau favorit i-a otravit prima sotie, o femeie de o rara frumusete, din gelozie, ca nu cumva Filip sa se indragosteasca de ea si sa nu-l mai iubeasca pe el! Iar atunci cand regele i-a ales mezinului o printesa germana, de o uratenie greu de descris, tocmai pentru a evita repetarea situatiei, Filip a socat ambasadorii straini si camarila regala, racnind: „Mon Dieu, cum naiba as putea sa ma culc cu monstrul asta?” Si totusi a facut-o si, in trei ani printesa i-a adus pe lume trei copii. Gurile rele spun ca la aceasta performanta ar fi contribuit si medalioanele cu efigii de sfinti pe care ilustrul domn de Orleans le-ar fi purtat legate de o anumita componenta anatomica…

Jimmy Carter si Billy Carter

    Fost presedinte al Statelor Unite, Jimmy Carter a pierdut sansa unui al doilea mandat din cauza esecului de a rezolva criza iraniana, fiind inlocuit de un lider mult mai belicos, Ronald Reagan. El ramane, totusi, unul dintre marii „facatori de pace” ai vremurilor noastre, fiind laureat al Nobelului si fondator al organizatiei Habitat pentru Omenire. Fiul unui modest fermier, Carter a demonstrat ca America este, intr-adevar, tara tuturor posibilitatilor pentru cei harnici, inteligenti si onesti. Dar este in egala masura si pentru cei atrasi mai degraba de vicii decat de munca. Pentru ca fratele lui Carter, Billy, a devenit si el o celebritate, dar nu gratie inteligentei, ci inspiratiei date de bautura. Cel autointitulat „filosof rural” a starnit deliciul presei, prin declaratiile de duh facute dupa golirea mai multor paharele. Dornic nu doar sa-si ruineze sanatatea din cauza alcoolului, dar si sa se imbogateasca pe seama acestuia, Billy Carter si-a inregistrat propria marca de bere, Billy Beer. N-a avut succes si atunci s-a apucat sa faca tranzactii cu arme. Din pacate, s-a orientat catre Libia, o tara nu tocmai agreata de americani, iar cand in presa au aparut dezvaluiri scandaoase legate de aceste afaceri, Billy a replicat, sec: „Ce vreti, fac si eu afaceri cu cine gasesc. Si cum in lume sunt mai multi arabi decat evrei, eu fac afaceri cu arabi.” Cuvintele acestea au infipt un ghimpe in inima comunitatii evreiesti din America, atat de generoasa cu candidatii la presedintie, iar Jimmy Carter, desi s-a delimitat de prostiile debitate de fratior, n-a mai prins un alt mandat…

Napoleon Bonaparte si Pauline Bonaparte

    Imparat al Frantei, idol al multimilor si cosmar al capetelor incoronate ale Europei, Napoleon Bonaparte ramane unul dintre cei mai mari strategi ai istoriei. Cucerind prin forta armelor o buna parte a Batranului continent, el si-a instalat fratii si generalii fideli pe tronul regatelor cucerite. Desi nu avea reputatia unui sot fidel, a fost insa cu mult depasit, in materie de desfrau, de sora mai mica, frumoasa Pauline care, pentru a-si satisface dorinta de lux nu s-a sfiit sa vanda, in schimbul catorva milioane de franci, micul ducat in fruntea caruia ilustrul ei frate o numise. Aventurile ei erotice au fost atat de numeroase incat, la un moment dat, au devenit chiar stanjenitoare pentru Napoleon care a obligat-o sa se marite, cu speranta ca va pune capat acestei vieti dezordonate si dezonorante. Atunci cand sotul, mult mai in varsta, a murit, imparatul i-a ales altul, pe care Pauline a reusit sa-l imbrobodeasca, tesand idile cu ofiteri tineri si vanjosi chiar sub nasul acestuia. Dornica de a-i fi proslaviti nurii cu care, indubitabil, era inzestrata, Pauline a pozat goala celor mai mari sculptori ai epocii si a avut apoi grija ca operele de arta ale acestora sa faca inconjurul continentului…

John Quincy Adams si Charles Adams

    Fiu al presedintelui John Adams si ulterior el insusi presedinte al Statelor Unite, John Quincy Adams a fost unul dintre cei mai respectabili politicieni americani de la inceputul secolului al XIX-lea, servind 17 ani neintrerupt in Camera Reprezentantilor. Fratele sau, Charles, n-a urmat insa pilda glorioasa a inaintasilor si a devenit ceea ce tatal sau numea, cu naduf, „un nebun posedat de demoni”. Si, in vreme ce John Quincy impunea tuturor respect, mezinul nu starnea decat dispret si dezgust. Doar relatiile influentului sau parinte au facut sa nu fie exmatriculat de la Harvard. Dependenta de alcool l-a impiedicat sa urmeze o cariera politica. S-a implicat in speculatii financiare si imobiliare oneroase si, din nou, protectia tatalui l-a impiedicat sa ajunga dupa gratii. In cele din urma, a fost dezmostenit, iar fratele lui, devenit presedinte, l-a renegat, la randul sau.

George al VI-lea si ducele de Windsor

    Nascut in plina epoca victoriana, George al VI-lea a fost rege al Marii Britanii in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si tata al actualei regine, Elisabeta a II-a. Desi timid si timorat de un defect de vorbire care a facut, recent, subiectul unui film de succes, suveranul a reusit totusi sa-si imbarbateze poporul in cursul conflictului cu Germania nazista, chiar daca nu a fost un personaj iesit din comun. Cu adevarat iesit din comun a fost, in schimb, fratele sau, cel nascut sa fie rege si care a abdicat, dupa ce domnise foarte putin, ca Eduard al VIII-lea, spre a se putea casatori cu o americanca divortata, doamna Wallis Simpson. A fost o relatie scandaloasa, de-a lungul careia partenerii nu s-au sfiit sa se insele unul pe celalalt, sa bea si sa se certe vartos si, in ciuda acestor lucruri, sa se iubeasca nebuneste. Fan declarat al lui Adolf Hitler, fostul rege a regreat abdicarea si a sperat, in zadar, ca invazia nazistilor in Anglia sa-i redea tronul. Familia regala britanica a fost atat de stupefiata si de stanjenita de simpatiile naziste ale lui Eduard incat, pe toata durata razboiului, l-a exilat in Caraibe.

Al Capone si James Vincenzo Capone

    Si, dupa atatea exemple de domni si doamne care au stricat reputatia familiilor lor, sa incheiem cu cel al unui personaj care de asemenea a facut figura aparte, dar in sens invers: James Vincenzo Capone, fratele lui Al Capone. Despre Alphonse Capone nici nu are rost sa mai discutam, el devenind, prin excelenta,  simbolul gangsterului american interbelic, amestecat in afaceri dubioase cu alcool, carne vie, droguri si armament, acuzat de crime si condamnat, in cele din urma, pentru evaziune fiscala. Putini stiu insa ca fratele lui, „Vince” a fost exact opusul sau. Fugit de acasa in adolescenta spre a deveni artist de circ, el s-a inrolat in armata americana si a devenit apoi politist, nu in Illinois, fiindca ar fi fost in conflict de interese cu fratele lui, ci in Nebraska. In perioada prohibitiei, el s-a acoperit de glorie starpind tocmai contrabanda care-l facuse pe Al Capone bogat si faimos.

GABRIEL TUDOR