Nascut intr-o zi de 18 august a anului cand, in Germania, Hitler venea la putere promitind sa transforme lumea din temelii, Roman Polanski a resimtit din plin, in copilarie, efectele acestei promisiuni. A avut o copilarie traita sub semnul spaimei, al mortii iminente, al neantului si psihologii afirma ca traumele de atunci si-au pus pentru totdeauna amprenta asupra personalitatii si comportamentului sau, dar au avut, in mod bizar, si un rol esential in dezvoltarea conceptiei sale artistice, pentru ca, sustin ei, fara un asemenea debut, poate ca existenta si cariera lui ar fi imbracat alte forme.
Sub spectrul spaimei
Roman Polanski a vazut lumina zilei la Paris, oras unde tatal sau, un pictor evreu pe nume Ryszard Liebling, traia de cativa ani si unde a cunoscut-o pe mama regizorului, Bula. La doar trei ani, parintii lui se muta in Polonia, tara natala a tatalui si aici vor fi surprinsi de izbucnirea conflagratiei mondiale. Obligati de ocupantii nazisti sa intre in ghetoul din Varsovia, alaturi de alte mii de evrei, sotii Polanski au indurat calvarul persecutiilor, iar micul Roman a fost martor, la sase ani, al unor scene socante, pe care nu avea sa le mai poata uita vreodata. Tatal sau a reusit sa supravietuiasca lagarului de concentrare Mauthausen, dar mama a murit, la Auschwitz.
Roman a fost salvat de o familie poloneza, care l-a ascuns si l-a crescut in religia catolica, invatandu-l rugaciuni si facandu-l sa se poarte ca si cum ar fi fost un crestin. Dar toate acestea n-au reusit sa-l insele pe preotul parohiei, care, dupa ce l-a supus unui interogatoriu, l-a luat de ureche, l-a dus in fata unei oglinzi si i-a spus: „Esti un mic mincinos! Uita-te la ochii tai, la gura ta, la urechile tale! Tu nu poti fi crestin!” Si totusi, nici preotul nu l-a denuntat nazistilor. Mai tarziu, Roman a fost luat de o alta familie catolica, care traia la o ferma, in mediul rural. Aici, traiul lui n-a fost usor. Indura frecvent batai, facea foamea, asa ca pana la urma a fugit, cutreierand o Polonie devastata de razboi, in plina iarna.
Experientele indurate sunt de natura sa ne cutremure: insusi regizorul povestea ca, intr-un rand, a fost luat la tinta de mai multi soldati nemti, care, din fericire, erau atat de beti ca nu l-au nimerit. Dupa razboi, a reusit sa-si reintalneasca tatal, care s-a recasatorit cu o femeie pe care Roman nu o va suferi niciodata. Viata in Polonia comunista n-avea sa se dovedeasca mai usoara, pentru el, dar adolescentul Polanski va face cunostinta acum cu magia filmului, devenind un client fidel al cinematografelor din Varsovia.
Drama de la Bel Air
Din ziua in care a vazut prima data un film, la cinema, destinul lui Polanski a fost decis: nu putea fi altceva decat regizor. A urmat Scoala Nationala de Film din Lodz si a debutat cu scurtmetrajul Bicicleta, in 1955, inspirat de o intamplare autobiografica. In timpul studentiei, realizeaza alte doua filme – Doi barbati si o garderoba si Cand ingerii cad, care-i aduc o recunoastere instantanee, in lumea artistica poloneza, a uluitorului sau talent. Dar adevarata faima o cunoaste in 1962, cand filmul lui, Cutitul in apa, devine un urias succes comercial si ii aduce prima nominalizare la Oscar, la categoria „cel mai bun film strain”. Dornic de afirmare, el paraseste apoi Polonia comunista, unde se simtea ingradit, pentru a pleca in Franta. Dar isi da seama rapid ca industria franceza de film nu era deloc dornica sa sprijine un tanar pe care-l percepea ca fiind polonez si nu francez. De aceea, va face trei filme in Anglia, cel mai cunoscut, Repulsie, avand-o in rolul principal pe o Catherine Deneuve aflata la inceput de cariera.
In timpul filmarilor la Dansul vampirilor, in 1967, o cunoaste pe Sharon Tate, care-i va deveni sotie. Un an mai tarziu, pleaca in Statele Unite, la invitatia studiourilor Paramount si va regiza thrillerul Rosemary’s Baby, care-i va mai aduce o nominalizare la Oscar. Dar, in toiul creatiei, pe cand el se afla la Londra, sotia sa, insarcinata in opt luni, este ucisa, alaturi de alte patru persoane, de o banda de psihopati, la resedinta lui Polanski din Bel Air, Los Angeles. Regizorul, zguduit de veste, abandoneaza toate proiectele si abia peste un an reia lucrul la Macbeth, realizand o creatie epocala. In 1974, filmul lui, Chinatown, va fi nominalizat la 11 premii Oscar si va castiga la categoria „cel mai bun scenariu”.
Stigmatele trecutului
Primul Oscar pentru Polanski personal va veni insa peste cinci ani, odata cu filmul Tess, dedicat memoriei lui Sharon Tate. Pe langa Oscar, pentru el Polanski va primi si premiile Cesar pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor. Pe cea care va deveni urmatoarea lui sotie, Emmanuelle Seigner, Polanski o va cunoaste in 1988, cand ea apare in thrillerul lui, Frantic, alaturi de Harrison Ford. Tot Seigner va fi protagonista unui film controversat al lui Polanski, Luna amara (1992), dupa care regizorul isi indreapta atentia iarasi spre genul thriller, realizand A noua poarta (1999), in care rolul principal este jucat de Johnny Depp.
Cel mai bun film realizat vreodata de Polanski va veni abia in 2002: Pianistul, adaptarea autobiografiei omonime a pianistului polonez de origine iudaica Wladyslaw Szpilman. Creatia este zguduitoare si lumea intreaga se extaziaza si se cutremura, in acelasi timp, in fata ei. Urmeaza o avalansa de premii: Palme d’Or, Cesar, Oscar. Cel mai recent film al lui, Carnagiul, turnat in februarie-martie 2011, va avea premiera in aceasta toamna. Ca Roman Polanski este un geniu al zilelor noastre nimeni nu se contesta, dar aura lui a fost adesea intunecata de acuzatiile de pedofilie care i s-au adus. In 1976, el a inceput o stranie idila cu actrita Nastassja Kinski, in ciuda faptului ca aceasta nu avea decat 15 ani! Un an mai tarziu, pasiunea lui pentru adolescente va genera un scandal monstru: pe 11 martie Polanski a violat o pustoaica de 13 ani, Samantha Geimer, care participa la o sedinta foto pentru revista Vogue.
Arestat, el a pledat vinovat, dar a cerut sa beneficieze de o evaluare psihiatrica. Dupa 42 de zile de inchisoare, a fost eliberat si a sperat ca va ajunge la o intelegere cu acuzarea, dar judecatorul a dat de inteles ca e posibil sa-l condamne la inchisoare si, ulterior, la deportare, iar la auzul acestor vesti, Polanski a fugit in Franta, cu doar cateva ore de pronuntarea sentintei. Fiind cetatean francez, n-a putut fi extradat, in ciuda presiunilor facute de justitia americana. Justitie al carei brat lung il va ajunge in Elvetia, in septembrie 2009. Dus intr-o inchisoare din Zürich, regizorul a fost ulterior pus sub arest la domiciliu. Sub presiunea opiniei publice si in fata protestelor a numeroase personalitati culturale europene si americane, el a fost in cele din urma eliberat, iar judecatorii elvetieni au respins cererea de extradare, inaintata de colegii lor americani.
Astazi, la 78 de ani, Polanski traieste inca sub impresia dramelor copilariei si a greselilor maturitatii…
GABRIEL TUDOR
Comentarii