Se cunosc nenumarate boli despre care la modul general se crede ca apar doar la adulti si la vârstnici, deoarece copiii înca nu au avut contacte de durata cu factorii cauzatori ai respectivelor suferinte ori fiindca sunt mai protejati de cei din jur împotriva agresorilor organismului. Nimic mai fals. Desi mai rare decât la cei trecuti de 20-25 de ani, cazurile de cancer sub diverse forme, de boli cardiovasculare, de probleme respiratorii etc. nu lipsesc din sfera patologiilor celor mici. Între cele mai grave asemenea maladii îsi face în prezent un loc din ce în ce mai vizibil si diabetul – grava afectiune cronica (asadar, plasata de medici în categoria celor nevindecabile) favorizata în marea majoritate a situatiilor de modul de viata actual.
Tendinta suicidara a propriului corp
În ultimii ani, numarul copiilor bolnavi de diabet a început sa creasca îngrijorator, în special a celor cu diabet de tip II, care apare cel mai frecvent la copiii obezi. Odata aparuta, indiferent în ce perioada a vietii, boala nu mai poate fi vindecata, ci doar tratata. Poate fi tinuta sub control prin tratamentul cu insulina, prin monitorizare si educatie terapeutica. Medicii atrag atentia ca majoritatea cazurilor de diabet la cei mici este cel de tip I si ca practic nu exista o limita de vârsta la care un copil se poate îmbolnavi. Poate fi vorba de diabet la vârsta de câteva luni, de 2, 4, 12 ani, însa apare mai frecvent în perioada pubertatii. Diabetul de tip I este o boala autoimuna, adica organismul produce corpi împotriva propriilor structuri ale pancreasului, mai precis împotriva celulelor care secreta insulina. Daca vreti, e un fel de atac din interior, ca o pseudo-tendinta suicidara a propriului corp. Caci trebuie stiut ca fara insulina nu putem trai, aceasta având rolul de a internaliza glucoza în celule pentru a fi arsa si a ne da energie. Daca insulina lipseste, glucoza ramâne în sânge, nivelul sau creste permanent, iar când atinge valori patologice determina si alte tulburari ale organismului: orbire, boli renale, boli cardiace, afectare nervoasa, infectii cutanate, osteoporoza, paralizie. Netratata ori tratata necorespunzator, aceasta forma de diabet poate sa duca chiar si la deces. Pe de alta parte, diabetul de tip I fiind o boala autoimuna este necesar sa existe o predispozitie genetica la a face boala.
O profilaxie si terapie familiala
Desigur, nu ne putem juca nicidecum cu o boala atât de grava, dar e important ca parintii sa stie ca pot anticipa diagnosticul respectiv, actionând din vreme pentru preîntâmpinarea efectelor grave si pentru adoptarea unui mod de viata adecvat al micului pacient, chiar în sânul familiei. Fiecare parinte care îsi observa cu atentie copilul poate identifica usor modificarile care apar la acesta. Medicii specialisti atrag atentia ca simptomele care ar trebui sa alerteze sunt urinarea frecventa la copil pe timp de noapte, consumul unei cantitati foarte mari de apa, micutul manânca mult, dar scade în greutate, are o stare permanenta de oboseala, îi lipseste energia. Dieta echilibrata este o solutie de neocolit, valabila deopotriva la micul bolnav, ca si – sub aspect profilactic – la copilul fara diabet, aceasta putând duce la scaderea riscului de îmbolnavire.
În principiu, alimentatia pentru ambele categorii trebuie sa fie aceeasi, cu evitarea glucidelor concentrate, a dulciurilor, a pâinii albe care are indice glicemic mare, a produselor de patiserie concentrate gen sticks sau chips. În rest, si la micutii bolnavi, si la cei sanatosi, hrana trebuie sa contina aceleasi principii nutritive: 13-15% proteine care asigura cresterea si dezvoltarea normala, undeva pâna la maximum 30-33% lipide si 55% glucide. Acestea sunt procentele într-o alimentatie normala si sanatoasa, care este necesar sa înceapa de timpuriu, din perioada alaptarii de catre mama. De altfel e foarte bine ca femeile sa stie ca hranirea bebelusului la sân cu lapte matern constituie cel mai eficient mod de a preveni diabetul la copii.
Obezitatea – inamic pe mai multe fronturi
Putem adauga ca exista teorii în medicina potrivit carora laptele de vaca ar fi incriminat în parte, pentru aparitia în perioada copilariei a diabetului autoimun, dar aceasta trebuie temeinic demonstrata. Cu adevarat grav este însa un alt fenomen: în întreaga lume, a crescut si are o traiectorie ascendenta obezitatea, care concureaza cu cele mai periculoase maladii la statutul negativ de „boala secolului sau a mileniului”. România nu a ratat nefericita ocazie de a se apropia, si sub acest aspect, de plutonul tarilor dezvoltate (SUA, Germania, Australia etc.), care sunt cele mai afectate de flagel: circa 17% din copiii nostri sunt obezi si obezitatea de multe ori se însoteste cu diabetul de tip II, care este echivalent cu o boala cardiovasculara. Mai precis, acesti copii prezinta riscul de a dezvolta mai devreme decât ceilalti diverse boli de inima.
Medicii diabetologi atrag atentia necesitatii efectuarii unei educatii terapeutice la copiii cu diabet, esentiala pentru un copil care va trai toata viata cu aceasta boala. Copilul respectiv (viitorul adult) trebuie sa stie foarte bine sa-si automonitorizeze glicemia, sa-si ajusteze dozele de insulina, de efort, de cât manânca si asa mai departe. Totodata, educatia sanitara despre care vorbim ar trebui sa devina litera de lege pentru toate categoriile de populatie, în cazul de fata pornind de la parintii neinformati, pentru ca odata pornita la vale, avalansa distructiva nu mai poate fi oprita cu vorbe de încurajare.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii