Asezat in sud-estul Braziliei, pe tarmul Golfului Guanabara, la poalele muntilor acoperiti de o vegetatie luxurianta, orasul Rio de Janeiro adaposteste, cu tot cu suburbii, peste 11 milioane locuitori. Este centrul administrativ al statului cu acelasi nume. A fost capitala tarii din 1763, luând locul orasului Bahia, si si-a mentinut statutul respectiv pâna in 1960, când acest rol a revenit Brasiliei, un oras absolut nou, construit intre 1956-1960 dupa planurile arhitectului Oscar Niemeyer si ale urbanistului Lucio Costa. Locul a fost descoperit la 1 ianuarie 1502 de portughezul Andre Gonçalvez, unul dintre membrii expeditiei lui Amerigo Vespucci.
Convins ca se afla la varsarea unui râu, a botezat locul „Rio de Janeiro” (Râul Ianuarie). Golful oferea un excelent port natural si de aceea Gonçalo Coelho a intemeiat pe dealul din fata o asezare portugheza. In 1555 francezul Nicolas Durand de Villegaignon intemeiaza aici o colonie hughenota, dar in 1675 portughezii fondeaza orasul propriu-zis cu numele Sªo Sebastiªno de Rio de Janeiro.
La inceputul secolului al XVIII-lea, in minele statului brazilian vecin, Minas Ferais, s-a gasit aur si locurile au fost invadate de imigranti europeni. De aceea, in 1763, Rio de Janeiro devine capitala tarii, dar filonul de aur seaca repede. Dupa o scurta perioada de recesiune, incepe exportul de cafea si orasul cunoaste iarasi o perioada infloritoare. Traieste o si mai mare dezvoltare dupa 1808, când familia regala portugheza se muta aici, pentru a scapa de Napoleon. Acum se construiesc noi cladiri, se restaureaza cele vechi, se extinde canalizarea. Regele Joao al VI-lea se intoarce in Portugalia, in 1821, si in 1822 Brazilia isi cucereste independenta.
Pe lânga palatele si bisericile din secolul al XVIII-lea, orasul cunoaste acum binefacerile unei civilizatii moderne: calea ferata, iluminatul stradal, sistemul de canalizare si tratare a apelor reziduale, radiotelegrafia si telefonia. Important nod de comunicatii, Rio de Janeiro are acum metrou, doua aeroporturi, gradina botanica, parc geologic.
In 1960 incepe demolarea unor cladiri coloniale pentru a fi ridicata moderna Catedrala Metropolitana, sfintita in 1976. Au ramas insa neatinse vechile stradute de pe cele doua laturi ale promenadei centrale, Avenida Rio Branco, stradute presarate de mici magazine si restaurante, veritabile atractii pentru turisti.
Remarcabila este si cladirea care din 1999 gazduieste Muzeul Marinei, expunând si piese de imbracaminte si obiecte de uz casnic ale familiei regale.In oras se gasesc si 44 de scoli de samba, cu circa 100.000 de elevi. Cu totii se pregatesc pentru Carnavalul anual, unul dintre simbolurile orasului. Pe pantele dealurilor abrupte se afla insa cartierele sarace – favelas. Acestea contrasteaza cu cladirile insirate de-a lungul tarmului atlantic, de la Copacabana la Ipanema. O telecabina urca la fiecare jumatate de ora catre unul din reperele orasului, o inaltime de 400 metri numita Pao de Açúcar (Capatâna de Zahar).
Pe stâncile Corcovado, la o inaltime de 700 de metri, a fost ridicat cel de al doilea reper al orasului, statuia lui Christos cu bratele intinse, binecuvântând orasul. Statuia, cu tot cu soclu, are o inaltime de aproape 39 metri si a fost inaltata intre 1926-1931. La realizarea ei au contribuit personalitati de seama ale epocii: inginerul Heitor da Silva Costa, arhitectul Heitor Levy, sculptorul parizian Paul Landowscki si românul Gheorghe Leonida.
Creasta muntoasa din care tâsnesc spre cer stâncile Corcovado separa un cartier de lux, Barra de Tijuca, de nordul Parcului National Tijuca. Poti ajunge lânga vestita statuie pe un drum serpuind printr-o padure tropicala, dar de acolo de sus contempli intreaga frumusete a golfului, strajuita de Christul lânga care te simti mai aproape de cer.
IRINA STOICA
Comentarii