Supranumit „razboiul de iarna”, conflictul care a opus Finlanda Uniunii Sovietice a fost unul dintre cele mai aprige episoade ale celui de-al Doilea Razboi Mondial. Inceput pe 30 noiembrie 1939, la doar trei luni dupa ce Hitler si Stalin isi impartisera Polonia, razboiul a fost considerat, de la bun inceput, de Liga Natiunilor, un atac ilegal, iar URSS a fost exclusa din acest for international, pe 14 decembrie 1939. Stalin n-a fost deloc impresionat de aceasta decizie, ci si-a continuat asaltul asupra finlandezilor. Ceea ce nu stia el, sau nu voia sa stie era ca, in acest duel dintre David si Goliath, cel din urma era lihnit de foame…
David il infrunta pe Goliath
Conflictul dintre cele doua tari a fost inegal, fortele sovietice fiind de trei ori mai numeroase decât cele finlandeze si beneficiind de o logistica superioara: pentru comparatie, finlandezii nu aveau decât 32 de tancuri, in vreme ce Armata Rosie a trimis in lupta, la un moment dat, peste 6.000 de tancuri! Dar vitejia finlandezilor, care si-au aparat cu eroism tara, perfecta cunoastere a terenului si o mai buna adaptare la conditiile de iarna cumplita, cu temperaturi care depaseau frecvent minus 20 de grade Celsius, le-a permis acestora sa se opuna cu succes invaziei. Sa adaugam, la aceste elemente, si epurarea Armatei Rosii de militarii experimentati – in anii precedenti, peste 30.000 de ofiteri de rang inalt fusesera executati sau intemnitati – fapt care afectase serios moralul trupei, nevoita sa asculte ordinele unor politruci care n-aveau habar de strategia militara.
Rusii erau convinsi ca invazia Finlandei avea sa fie un galop de sanatate. Curând, Mannerheim si soldatii lui, dar si mii de civili finlandezi, le vor demonstra contrariul. Maresalul finlandez, unul dintre cei mai mari tacticieni militari ai secolului XX, a intuit ca sovieticii isi vor concentra atacurile in sectorul Tolvajarvi, pentru a taia caile de aprovizionare ale armatei finlandeze. Si intr-adevar, inca din prima zi de lupte, divizia 139 Blindate a Armatei Rosii a patruns in regiunea Suojarvi, cu 20.000 de oameni, zeci de tancuri si peste 125 de piese de artilerie grea. Finlandezii din Forta de reactie rapida Rasanen nu le puteau opune decât cel mult 4.000 de soldati. Lor le lipsea artileria, iar putinele tunuri de care dispuneau erau invechite. Suojarvi a fost cucerita pe 2 decembrie 1939. A doua zi, finlandezii au incercat un contraatac, care a esuat insa. A fost un moment critic, dar Mannerheim a echilibrat situatia, numindu-l in fruntea trupelor care aparau drumul spre Tovajarvi pe colonelul Paavo Talvela, un excelent stat-majorist.
Pe 5 decembrie, Divizia 155 sovietica a pornit o ofensiva catre orasul Ilomantsi, actiunea fiind insa blocata de colonelul Pajari, un veteran al razboiului pentru independenta Finlandei, care, pe 9 decembrie a reusit sa stabilizeze linia frontului. Razboiul fulger preconizat de Stalin ameninta, astfel, sa se transforme intr-unul de uzura, care-i avantaja pe finlandezi…
Soldatii Armatei Rosii au murit satui
Primind intariri, generalii sovietici au dat impresia ca vor sa lanseze un atac general, dar, la adapostul acestuia, au infiltrat trupe in spatele liniilor finlandeze. Daca soldatii Armatei Rosii reuseau sa-i incercuiasca pe finlandezi, cauza acestora din urma ar fi fost pierduta. Atunci a avut loc un episod uluitor si poate unic in analele militare. Regimentul care reusise sa se strecoare, prin padurile inzapezite, dincolo de linia frontului, se afla la circa 5 km nord-vest de Tolvajarvi si era pe punctul de a ocupa drumul de acces spre acest oras, obiectiv esential, asa cum am precizat, pentru siguranta intregii zone. Drumul era slab aparat, iar majoritatea trupelor finlandeze de aici era formata din recruti si personal auxiliar. Sovieticii au avansat rapid si i-au luat prin surprindere pe aparatori care au abandonat totul, in mâinile lor fugind in padure.
Soldatii rusi aveau ordin sa-i urmareasca si sa cada in spatele principalelor forte finlandeze, dar intâmplarea a facut ca, la momentul ocuparii drumului, finlandezii sa pregateasca masa. Bucatarii lor tocmai terminasera de preparat o delicioasa supa de cârnati, o specialitate locala al carei miros imbietor nu i-a lasat indiferenti pe soldatii sovietici. Sfidând ordinele superiorilor, care le strigau ca trebuie sa indeplineasca ordinul primit, sovieticii au dat iama in corturile abandonate de inamic si au inceput sa infulece savuroasa supa de cârnati. De fapt, bietii soldati nu aveau nici o vina: aprovizonarea Armatei Rosii era dezastruoasa si, in timpul razboiului de iarna s-au inregistrat numeroase cazuri de canibalism, in vreme ce carnea de cal sau cea de magar erau considerate delicatese. Nu-i de mirare ca, lihniti de foame, soldatii au refuzat sa mai execute ordinele. Astfel, atacul sovietic, care ar fi putut sa decida soarta intregului razboi, a fost sabotat de foame…
Sesizând momentul prielnic, colonelul Pajari si-a adunat trupele risipite pe colinele din jur, inclusiv recrutii fugiti de frica si, in orele care au urmat, a declansat un puternic atac la baioneta. Ghiftuiti de mâncare, sovieticii n-au putut sa opuna nici o rezistenta si au fost masacrati pe capete, dar macar au murit satui… Batalionul de incercuire a fost, pur si simplu, decimat, iar planul ingenios al sovieticilor, dat peste cap.
„Kollaa rezista!”
Episodul a insemnat enorm pentru moralul finlandezilor. Ei au fost capabili, ulterior, sa lanseze o ofensiva peste apele inghetate ale lacului Hirvasjarvi si sa atace in forta pozitiile sovietice. Divizia 139, vârful de lance al asaltului sovietic, a suferit pierderi grele, fiind obligata sa bata in retragere. Ea avea sa fie complet distrusa mai târziu, in lupta de pe lacul Aglajarvi, din 20-22 decembrie 1939. Finlandezii au obtinut, astfel, o victorie neasteptata si spectaculoasa, care le-a adus un nou capital de simpatie, in lumea intreaga. Dar superioritatea numerica a sovieticilor avea sa-si spuna, in cele din urma, cuvântul, intrucât sutele de mii de soldati ai Armatei Rosii au ajuns sa acopere un front mai larg decât puteau sustine finlandezii.
Una dintre cele mai sângeroase batalii ale acestei etape a conflictului s-a purtat pe râul Kollaa, unde sovieticii au incercat din rasputeri sa strapunga linia frontului, pentru a putea apoi ataca, din spate, linia de fortificatii Mannerheim, construita de finlandezi. Asalt dupa asalt a esuat, iar cuvintele „Kollaa rezista!” au devenit sloganul temerarilor soldati finlandezi, un fel de „pe aici nu se trece” in varianta nordica.
Lupta a fost presarata de numeroase episoade de eroism. In cursul ei, lunetisul Simo Hayha a ucis nu mai putin de 500 de soldati sovietici, cu arma sa, iar pe „Dealul Ucigas“, 32 de finlandezi au rezistat timp de mai multe zile atacurilor intreprinse de peste 4.000 de soldati sovietici. La final, doar 4 dintre aparatori au mai ramas in viata, in vreme ce peste 400 de rusi au fost ucisi. La data semnarii acordului de pace, in martie 1940, Kollaa se afla inca in mâinile finlandezilor. Desi invinsa si obligata sa-i cedeze lui Stalin, prin acordul incheiat la Moscova, o zecime din teritoriul ei, Finlanda a supravietuit ca tara, fiind capabila ulterior, când Germania a atacat URSS, sa se alature fortelor Axei si sa recupereze, chiar daca doar vremelnic, teritoriul pierdut.
GABRIEL TUDOR
Comentarii