Una dintre cele mai raspandite si mai emotionante imagini iconografice ale crestinismului este cea a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus. Uneori alaturi de acest cuplu induiosator se afla si pruncul Ioan Botezatorul, care de altfel este ruda cu Iisus. Foarte tanara evreica Maria (Miriam in ebraica) locuia la Nazaret (Galilea) in casa parintilor – Joachim si Ana, cand a fost anuntata de Arhanghelul Gabriel ca va naste pe Mesia. La Hebron, in Iudeea, locuia verisoara sa maternala, Elisabeta (Elisheva in ebraica).
Desi varstnica, Elisabeta (casatorita cu preotul Zacharia) a nascut un baiat, viitorul Ioan Botezatorul, dupa ce Zacharia fusese anuntat despre aceasta tot de catre Arhanghelul Gabriel. Maria a plecat la Hebron sa-si felicite verisoara, apoi s-a intors la Nazaret. Protectorul ei, Josif, a fost chemat la Bethleem (localitatea sa de bastina) pentru a-si plati taxele. Acolo l-a nascut Fecioara Maria pe Iisus, primind apoi daruri de la cei Trei Magi, care au ajuns la locul nasterii ghidati de Steaua Nativitatii sau a Bethlehemului.
Toate aceste evenimente au fost imortalizate de-a lungul secolelor (se adauga si episodul plecarii in Egipt a Familiei Sfinte, din cauza prigoanei instaurate de imparatul Irod). Primele reprezentari ale Fecioarei s-au facut in catacombele Romei, incepand cu secolul II d.Ch. Cea mai veche este considerata a fi "Madonna alaptandu-si Pruncul" din catacomba Priscilla. Un rol esential in dezvoltarea iconografica a Fecioarei cu Pruncul (sau in alte ipostaze) l-a avut Concicliul de la Efes din anul 431 (convocat de imparatul Theodosius II si prezidat de Cyril din Alexandria). Atunci s-a stabilit (printre altele) ca Fecioara este "Theotokos", adica Nascatoarea lui Dumnezeu. Astfel, doctrina oferea libertate artistilor s-o reprezinte pe Mama lui Iisus in toate ipostazele ei biblice.
Importanta protectiei pe care Fecioara o ofera credinciosilor a crescut foarte mult, iar in arta Imperiului Bizantin cultul Mariei s-a dezvoltat foarte mult. Iconografia a cunoscut un avant extraordinar, in secolele crestinismului timpuriu aparand si icoanele facatoare de minuni. Unele dintre cele mai vechi icoane se afla la manastirea Sf.Ecaterina de pe Muntele Sinai. Ca o forma de exprimare a devotamentului, italienii au adoptat termenul de Madona (Doamna Noastra), echivalent cu Notre Dame si Our Lady. Titlurile lucrarilor din Evul Mediu si Renastere (dar si ulterior) au folosit acest termen devenit notoriu. Mari maestri din toate curentele picturii au abordat aceasta tematica materna, printre cei mai reprezentativi fiind Raphael, Giovanni Bellini, Tiziano, Caravaggio, Rubens etc. Dezvoltarea panelelor de lemn pentru altar a permis si reprezentarea Fecioarei Maria glorificata cu frunze din aur si alte ornamente pretioase.
In unele tari europene precum Italia, Germania, Franta, Polonia se folosesc ca ornament interior statuete, iar la exterior statui ale Madonei cu Pruncul. Uneori, pentru protectie, statuile sunt plasate si pe anumite artere ale oraselor. O reprezentare aparte este "Madona Neagra de la Czestochowa", din Polonia. Conform legendei, lucrarea a fost executata de Sfantul Luca Evanghelistul pe o bucata de lemn de pe acoperisul casei Sfintei Familii din Nazaret. Si Salvador Dalí a realizat doua picturi cu aceasta tema (1949 si 1950), pentru figura Fecioarei Maria pozandu-i sotia sa, Gala. Cele mai impresionante picturi aunt considerate cele ale lui Raphael.
PAUL IOAN
Comentarii