Castele sau manastiri, poduri sau turle au strabatut veacurile cu acea trainicie pe care numai piatra ti-o poate oferi. In spatele trufiei lor se ascund de multe ori lacrimi si suferinte. Legenda Mesterului Manole nu este o poveste izolata, unica. Fara a o egala cu totul in intensitate, in umbra zidurilor de pretutindeni traieste legenda.
PE MALURILE RINULUI
Turnul Soarecilor
Pe valea Rinului, nu foarte departe de Meinz, se afla o insula pe care se ridica un turn indraznet. Dupa legenda a fost construit de Hatto, episcopul de Mainz, pentru a servi de adapost barcagiilor. Taranilor din zona le cerea un tribut in grâne pe care le depozita intr-un hambar in Mainz. Dupa o vara saraca, fara ploi si cu o recolta insuficienta, impinsi din spate de foame, taranii au venit la episcop cerându-i grâu pentru pâine. Hatto le-a promis ca le va indeplini cererile si i-a trimis la hambar unde i-a inchis si le-a dat foc. Oamenii au pierit cu totii, dar soarecii au scapat cu viata si au navalit in palatul episcopului unde au rontait tot ce era comestibil. Speriat, Hatto s-a ascuns in turnul de pe insula, sperând ca va fi la adapost de rozatoare. Acestea insa, dupa ce au inotat in urma vaporului sau, l-au urmat in turn iar el a fost incapabil sa lupte cu multimea vietatilor cenusii care s-au repezit asupra lui si l-au facut bucatele.
De fapt Turnul Soarecilor a fost de-a lungul vremurilor punct de vama pentru principii electori din Mainz. Francezii l-au distrus in 1689 fiind reconstituit in 1855 de regele Prusiei, care l-a folosit ca statie de semnalizare, pentru circulatia fluviala. Dupa 1974, când canalul de lânga el a suferit pentru a doua oara lucrari de adâncire, turnul a fost parasit, nemaifiind locuit decât de lilieci si de legende.
Fratii dusmani
Pe inaltimile stâncoase din spatele localitatii Bornhofen se pot vedea ruinele a doua castele despartite printr-un zid numit „Zidul discordiei”. Se povesteste ca in primul castel care se ridicase aici, Castelul Sterrenberg, locuia un cavaler a carui sotie murise foarte tânara lasându-i in grija doi baieti. Dupa un timp, seniorul adusese la castel o tânara care sa supravegheze menajul si sa se ocupe de cei doi adolescenti. Nu a trecut mult si cei doi tineri s-au indragostit de ea, care l-a preferat insa pe cel mic. Chemat in cruciada, indragostitul a plecat sa lupte pe Pamântul Sfânt. Tânara fata i-a ramas credincioasa ani in sir, dar el s-a intors cu o frumoasa grecoaica, pe care o luase de sotie. Batrânul senior construise pentru fiul sau si pentru tânara care il astepta, si pe care si-o dorea ca nora, un alt castel, alaturi, pe care il numise „Liebenstein”. Aici s-a instalat fiul cel mic impreuna cu sotia sa, dar cel mare, indignat de infidelitatea fratelui, l-a obligat sa ridice un zid intre cele doua castele.
Fratii s-au intâlnit la biserica si s-au provocat la duel. Tânara care fusese parasita a incercat sa-i desparta dar a fost ranita mortal, iar fratii s-au ucis unul pe celalalt, provocând si moartea tatalui, prabusit de inima rea.
In realitate castelul Sterrenberg a fost construit in 1100 iar Liebenstein in 1200. Zidul a fost ridicat in jurul anului 1500 ca urmare a unor neintelegeri politice. Legenda este insa vie in mintile si inimile locuitorilor si toti cred in ea cu tarie, chiar daca incearca sa o plaseze ceva mai tâziu. Este o legenda despre dragoste si onoare umplând de mândrie sufletele locuitorilor de pe malurile batrânului fluviu.
PE MALUL VÂLTAVEI
Turnul Daliborka
Turnul a fost o inchisoare vestita din Praga. A functionat pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea fiind conceputa initial pentru nobili, dar mai târziu au fost intemnitati aici oameni din toate straturile sociale. Numele i se trage de la Dalibor Kozojedy, primul intemnitat aici. Legenda spune ca acesta a fost un tânar cavaler care, drept pedeapsa pentru ca gazduise câtiva rebeli a fost inchis pe viata intr-o incapere subterana din turn.
Podul Carol
Reprezentativ pentru Praga, Podul Carol este si el un loc deasupra caruia plutesc o serie de legende. Una dintre ele este cea legata de Sfântul Nepomuk, un preot care a trait in secolul al XIV-lea in timpul domniei lui Wenceslas al IV-lea. Regele avea o sotie deosebit de frumoasa pe care o urmarea cu o gelozie salbatica. Sfântul Nepomuk era confesorul ei si regele l-a somat sa-i spuna ce a aflat la spovedanie. Nevrând sa tradeze sfânta taina, Nepomuk a refuzat categoric, a fost torturat cu cruzime si in cele din urma aruncat in Vâltava de pe Podul Carol. Legenda spune ca in locul unde a atins apa au aparut cinci stele. In zilele noastre la mijlocul podului se afla statuia lui Nepomuk si se crede ca daca o atingi punându-ti o dorinta aceasta ti se va implini.
PE MALUL NEVEI
Sankt Petersburgul uimeste si incânta prin multimea podurilor, a palatelor, a statuilor si a turnurilor de biserici. Daca Ermitajul este cunoscut in lumea intreaga nu inseamna ca umbreste faima altora incarcate de legenda. Unele dintre acestea sunt insa dureros de adevarate.
Astfel dintre palatele neoclasice cel mai cunoscut este Castelul Sfântul Mihail sau Castelul Inginerilor. A fost construit de tarul Pavel I intre 1797-1801 pentru a inlocui vechiul Palat de Vara. Pavel I era fiul Ecaterinei I si la moartea mamei sale avea 42 de ani. Nu era respectat, nici iubit de nobili sau de garzile regale. De aceea, spune legenda, tarul se temea ca va fi ucis de servitorii sai, sau de nobilii rusi. Palatul construit de el era fortificat, inconjurat de ziduri si santuri adânci. Se spune de asemenea ca unul dintre soldatii de straja a avut o viziune a Sfântului Mihail, pe care i-a comunicat-o tarului si de aceea impresionat, Pavel I si-a numit noua resedinta Castelul Sfântul Mihail. Presimtirile tarului s-au dovedit adevarate, pentru ca la scurt timp dupa mutarea in palat a fost ucis in dormitor de un grup de complotisti condusi de propriul sau fiu Pavel-Alexandru.
*
Una dintre cele mai cunoscute legende rusesti este si cea privitoare la moartea lui Rasputin. Acesta a fost ucis in Palatul Suvalov iar in interior s-a amenajat o camera cu figurine de ceara reprezentându-i pe Rasputin si pe cei care au vrut sa-l omoare.
*
Simbolul orasului este insa statuia ecvestra a lui Petru cel Mare. Realizata de sculptorul francez Etienne Mauric Falconet este cunoscuta sub numele „Calaretul de arama”. O legenda din secolul al XIX-lea spune ca atâta timp cât statuia pazeste orasul nimeni nu-l va putea cuceri.
CASTELUL HUNIAZILOR DIN HUNEDOARA
Cunoscut si sub numele Castelul Corvinilor, Castelul Huniazilor a fost construit in jurul anului 1419, iar legendele care s-au tesut in jurul lui sunt legate de blazonul familiei, reprezentând un corb cu un inel de aur in cioc. Se spune ca Sigismund de Luxembrug a avut un copil cu o tânara frumoasa din valea Hategului. Pentru a nu fi dispretuita de ceilalti, Sigismund o marita cu unul din credinciosii sai, Voicu, daruind copilului un inel de aur cu care, când va creste, sa se prezinte la curtea regelui pentru a fi recunoscut.
Când baiatul era inca adolescent Voicu lasa din greseala inelul pe marginea ferestrei de unde este furat de un corb. Copilul, viitorul Ioan de Hunedoara, omoara corbul cu o sageata recuperând inelul. Ajuns la curte, el povesteste totul iar regele hotaraste ca cel care avea sa stapâneasca castelul din Hunedoara sa aiba pe blazon un corb. De aici si numele Corvin provenit din latinescul „corvus”.
IRINA STOICA
Comentarii