Parintele NICOLAE NECULA Decanul Facultatii de Teologie, Preot la Biserica Icoanei din Bucuresti &n

          «Noi traim intr-o lume pe care nu o vedem, dar care exista»
          
          – Parinte, este Craciunul singura sarbatoare religioasa pe care toti crestinii o celebreaza la aceeasi data? Ce încarcatura simbolica are acest fapt? – Craciunul nu este singura sarbatoare praznuita de toti crestinii la aceeasi data, dar este una din cele mai importante. Se leaga de o data foarte precisa din viata Mântuitorului, nasterea Sa.

          «Noi traim intr-o lume pe care nu o vedem, dar care exista»
          
          – Parinte, este Craciunul singura sarbatoare religioasa pe care toti crestinii o celebreaza la aceeasi data? Ce încarcatura simbolica are acest fapt? – Craciunul nu este singura sarbatoare praznuita de toti crestinii la aceeasi data, dar este una din cele mai importante. Se leaga de o data foarte precisa din viata Mântuitorului, nasterea Sa. El a fost praznuit de la început la 25 Decembrie (data calculata de Dionisie cel Mic) în Apus, în timp ce în Rasarit a fost sarbatorit împreuna cu Boboteaza, la 7 Ianuarie, si era cunoscut ca Epifania, sau Teofania – adica aratarea Dumnezeirii, sub forma Sfântei Treimi. Am împrumutat separarea de la apuseni spre sfârsitul secolului IV. Cele trei mari confesiuni – ortodoxia, catolicismul, protestantismul – se unesc în sarbatorirea aparitiei întrupate, a venirii Mântuitorului în lume pentru mântuirea noastra. Semnificatia deosebita este cea a unitatii de credinta în acelasi Iisus Hristos. La noi, mai ales sub aspectul frumusetii interioare – un anotimp cu zapada, cu o încarcatura care pentru copii are o semnificatie aparte – aceasta sarbatoare are o frumusete speciala, legata si de colindele care creeaza o atmosfera mirifica. Parca îl vezi pe Hristos în fiecare colind care se cânta de când suntem copii, pâna îmbatrânim… – Vreme îndelungata s-a considerat ca stiinta si religia sunt practic ireconciliabile. Cum le priviti la începutul celui de al treilea mileniu? – Aceasta apreciere, gresita de cele mai multe ori, a depins de orientarea stiintifica si filosofica a epocii. Au fost perioade în care stiinta si teologia au fost în foarte strânsa legatura, una fiind ajutatoare celeilalte în ceea ce priveste întelegerea tainelor lumii si ale creatiei Universului. Au fost perioade când s-a crezut ca separarea este totala: iluminismul francez, totalitarismul ateu. Dar marii oameni de stiinta, mai ales matematicienii si fizicienii celebri, si-au dat seama ca exista o strânsa legatura între stiinta si religie. Se sustin una pe alta: stiinta merge pâna la posibilitatea limitelor noastre omenesti – ceea ce le depaseste intra în sfera religiei sau a credintei. Si nu putem sa negam lucruri pe care nu le întelegem. Iata, vorbim la telefoanele noastre celulare. Nu vedem nimic, nici un fel de unda magnetica, ca si undele radio… Dar functioneaza. Traim într-o lume pe care nu o vedem, dar care exista. Asa este si cu Dumnezeu. Aceasta este si marea descoperire a fizicii moderne: totul se reduce la energie. Materia este energie. Si când ai transformat materia în energie, înseamna ca ne ducem spre Dumnezeu. Stiinta în sine ne duce de mâna spre Dumnezeu. Un profesor de teologie, Mitropolit, spunea ca nu este nevoie sa citesti manuale de teologie ca sa crezi în Dumnezeu, este de ajuns sa citesti Cartea Naturii, frumusetea aceasta extraordinara, ordinea, mai ales, din lume, succesiunea anotimpurilor… Cum spune Kant, cerul înstelat deasupra noastra si legea morala din noi, care ne conduc automat la Dumnezeu. Eu cred, asa cum spunea marele filosof francez André Malraux, ca secolul viitor va fi, si va fi unul religios. Pustiirea care a fost în lume acum, si datorita ateismului, a marcat o buna parte din omenire, ca si secularizarea prin care trecem si nu este de neglijat. Toate acestea nu vor face însa ca sa dispara religia. Cred pur si simplu ca vor întari aceasta relatie dintre stiinta si religie, care la începutul mileniului urmator vor fi în concordanta. Descoperirile, si arheologice, si istorice, si mai ales ale fizicii moderne, ne conduc la o îmbinare desavârsita între ele. Toate sunt de la Dumnezeu. – Si pentru încheiere, un gând, o urare pentru revista „Magazin”. – Eu sunt unul din cititorii revistei, ma intereseaza mai ales aspectul ei cultural-stiintific. In special în vacante îmi fac o placere în a urmari-o si a o citi aproape în întregime. Este o revista de calitate.