Cum vom calatori în viitor prin Univers?

          Considerat aproape în unanimitate drept cel mai mare om de stiinta al secolului 20, daca nu si al mileniului, Albert Einstein a socat adeseori pe specialisti si pe nespecialisti în egala masura, cu afirmatiile sale extreme. Cea mai celebra a fost cea care pretindea ca masa si energia sunt unul si acelasi lucru.

          Considerat aproape în unanimitate drept cel mai mare om de stiinta al secolului 20, daca nu si al mileniului, Albert Einstein a socat adeseori pe specialisti si pe nespecialisti în egala masura, cu afirmatiile sale extreme. Cea mai celebra a fost cea care pretindea ca masa si energia sunt unul si acelasi lucru. Si iata ca o alta afirmatie a sa, facuta în anul 1935, pare sa faca istorie, si nu atât în prezent, ci mai ales într-un viitor poate nu chiar atât de îndepartat pe cât s-ar putea crede: exista, cel putin teoretic, posibilitatea de a construi tunele prin spatiu-timp! Denumite wormholes – gauri de vierme -, acestea ar putea fi culoarele prin care în viitor ne vom putea deplasa practic instantaneu din prezent în trecut sau în viitor, oriunde în imensitatea Universului sau, în fine, chiar într-un alt Univers. Exista însa ele cu adevarat? Daca pâna acum acest subiect a fost „rezervat” doar literaturii stiintifico-fantastice, iata ca pâna si NASA a început sa-l ia în serios si sa-i dedice importante proiecte de cercetare…
          
          Scurtaturi cosmice. Stam la masa, tinem în mâna un mar si pe el am pus un mic vierme. Care ar dori… sa dispara din fata noastra. Sa ajunga pe partea cealalta. Ceea ce îi ia însa foarte mult timp. Dar mai are si o alta posibilitate? Evident! Nu îi ramâne decât sa sape in tunel în mar, si… este dincolo! Simplu, nu? Asa si-a imaginat si Einstein ca se întâmpla, doar ca în loc de mar el s-a gândit la întregul Univers. Care poate foarte bine sa fie „brazdat” de tot felul de scurtaturi cosmice de-a lungul carora sa putem ajunge mult mai repede oriunde. Fie în spatiu, fie în timp. Daca un asemenea „coridor” s-ar deschide, „poarta de intrare” ar trebui sa fie una sferica. Ca si cum ne-am trezi dintr-o data cu o imensa sfera în Piata Universitatii în care, pentru un timp, am putea vedea plaja de la Mamaia, sa zicem, asa cum arata ea la începutul secolului. Si, mai mult, cu un singur pas chiar am putea ajunge „acolo”! Problema este: cum sa deschizi practic o asemenea poarta?Un pod foarte îndepartat… Cercetatorii au studiat chiar si posibilitatea de a construi o gaura de vierme în laborator. Creând mai întâi doua gauri negre si apoi „legându-le” între ele printr-o asa numita „punte Einstein-Rosen” (Nathan Rosen fiind unul din prietenii si principalii colaboratori ai lui Einstein). Absorbit de una din ele, un obiect ar putea trece practic instantaneu acest neobisnuit „pod” si sa ajunga… dincolo. Dificultatea este ca podul se… scurteaza atât de rapid încât nici macar o raza de lumina nu are timp sa treaca peste el. Cu atât mai putin o nava cosmica „în marime naturala”!Energie… sub zero. Si astfel, pâna pe la sfârsitul anilor ’80 fizicienii teoreticieni au renuntat chiar si sa mai viseze la o asemenea solutie. Atunci însa, Michael Morris si Kip Thorne de la Institutul de Tehnologie din California au avut o idee atât de nesteptata si, s-ar putea spune, „contrara bunului simt”, încât cu siguranta si lui Einstein i-ar fi fost pe plac:
           s-au gândit la posibilitatea de a construi acest pod din materie… „negativa”! O materie cu o comportare inversa decât cea cu care ne-am obisnuit noi si din care suntem facuti. Pentru care atractia universala a lui Newton ar fi respingere universala. Puntea Einstein-Rosen nu s-ar mai scurta atunci si chiar si o nava interplanetara ar avea tot timpul sa o treaca!
           „Fara sens!” au spus unii. „Nu neaparat!” au raspuns autorii, amintindu-le scepticilor ca ar fi suficient sa dispunem de energie negativa, întrucât, tot de la Einstein citire, energia si masa sunt în fond unul si acelasi lucru. Nici aceasta energie nu este însa usor de gasit sau de fabricat. Cum sa obtii „ceva” care sa aiba o energie mai mica decât vidul? Raspunsul se obtine, chiar daca pare paradoxal, de la o alta întrebare: ce este, de fapt, vidul? Care, asa cum vom vedea, este departe de a fi „gol”!