Sa ne aducem aminte de un fost mileniu

           Gata, a trecut, suntem în mileniul III, aceasta sintagma pe care o folosim de vreo treizeci de ani fara sa stim cum arata. Am trecut o noapte pentru a intra într-o dimineata, de data asta a unui nou mileniu.

           Gata, a trecut, suntem în mileniul III, aceasta sintagma pe care o folosim de vreo treizeci de ani fara sa stim cum arata. Am trecut o noapte pentru a intra într-o dimineata, de data asta a unui nou mileniu. Pare ca nu s-a produs nici o schimbare, dar cu siguranta ca ea s-a produs: suntem locuitorii unei planete mai batrâna cu o mie de ani. Iar cea mai mare schimbare s-a produs tot în aceasta noapte, când pentru prima oara s-au nascut primii locuitori ai mileniului III. Pentru ei voi încerca sa-mi mai aduc o data aminte de vechiul mileniu, pe care ei nu-l cunosc si nu-l vor cunoaste decât din rândurile scrise în carti sau reviste, cum este si revista Magazin.A fost odata un actor La Ploiesti s-a dezvelit la sfârsitul mileniului trecut (pe 15 noiembrie, când marele actor ar fi împlinit 75 de ani), o lucrare din bronz reprezentându-l pe Toma Caragiu, realizata de sora actorului, Geta Caragiu Gheorghita. Si, desi aceasta aniversare, de la teatrul care-i poarta numele, s-ar fi dorit mai ampla, Toma Caragiu a fost onorat doar de rude si de notabilitatile orasului, si aproape de nici un actor sau om de teatru din Bucuresti. Ceea ce suna cam ca o jignire. Sau astea sunt timpurile, marii actori sunt ignorati de actorii facuti peste noapte la facultati cu prezenta neobligatorie a talentului sau de fostii colegi ai lui Toma Caragiu care au acum alte însarcinari. Pacat, si spune asta nu un actor, ci un scriitor. „Un teatru de peron” asa a spus Toma Caragiu despre teatrul din Ploiesti unde în 1953 a sosit ca sa-i fie director, dupa ce jucase, pâna la vârsta de 27 de ani la Teatrul National din Bucuresti. A stat pe acest „peron” timp de 12 ani, pâna în 1965. Cât timp a fost director, la Teatrul din Ploiesti, un simplu teatru de peron, au avut loc 90 de premiere, cam 8-10 pe stagiune, aici jucându-se cam 400 de spectacole pe an! Si asta într-o perioada „întunecata” pe care unii s-au repezit sa o numeasca o sahara culturala. Culmea ironiei, ca acum, la sfârsitul mileniului, si probabil o buna bucata din începutul acestui nou mileniu, nimic nu anunta ca vor fi egalate recordurile teatrale ale lui Toma Caragiu. Mai mult, Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiesti nici macar n-a fost invitat la ultima editie din mileniul trecut al Festivalului National de Teatru. Nu mai e nevoie de teatru? Unii, mai sarcastici, spun ca nici nu ai cu cine sa faci teatru, ca talentul s-a ascuns prin cotloane si primul plan l-au luat veleitarii. Poate ca au dreptate, dar poate ca au dreptate si cei care spun ca lucrurile se pot schimba. În fond nu traiesti un nou mileniu decât o data la o mie de ani. Si teatrul românesc n-are dreptul sa moara…Literatura româna pe CD-ROM
           O idee pentru care am militat si eu vreo câtiva ani de zile ai secolului trecut, e drept ca pe la alte foruri ramase surde, prinde viata, în fine, anuntându-ne ca, totusi, am intrat în alt mileniu. Am acasa un CD-ROM care se numeste Library of the Future (Biblioteca Viitorului), realizat prin 1997 în SUA. Acest CD pentru computer contine 1750 din capodoperele literare ale lumii, inclusiv scrierile religioase ale lumii, Shakespeare, opera completa si asa mai departe. Când am cumparat-o m-am gândit ca asa ceva am putea sa facem si noi. O istorie completa a literaturii române pe CD-ROM. O baza de date pentru oricine vrea sa cunoasca literatura româna. Iata ca o editura a luat taurul de coarne si a realizat ceva-ceva din ceea ce trebuia. Editura se numeste Litera International si CD-ROM-ul editat de ea contine 100 de carti din literatura româna. Este un început, si este un început pentru noul mileniu.