Vorbim despre surmenaj, despre epuizare (de obicei doar fizica, presupunem noi, fiindca… la cea psihica nu ne prea pricepem), despre vampirism energetic (ca asa am citit noi in nu stiu ce revista de astrologie si mistere) si mai mereu o facem cu o oarecare detasare, ca si cum ne-am referi la o banalitate, la un fapt divers. Totusi, foarte putin (daca nu chiar deloc) pricepem ca aceste senzatii considerate repede trecatoare si deci – nu-i asa? – cu care nu are rost sa ne batem capul cine stie ce, fiindca la drept vorbind nu ne doare nimic, ne afecteaza grav sanatatea, ne "musca" fara mila imunitatea si resursele corpului ajuns la un moment dat in postura de luptator impotriva perfidelor maladii de tot soiul. Ei bine, aflati ca sindromul epuizarii psihofizice constituie de fapt un fenomen de inadaptare. Asadar…
Cum putem recunoaste riscurile de a deveni victima a acestui redutabil inamic?
Exista semnale de alarma clare, care ar trebui sa ne faca de indata sa auzim clopotelul de alarma.
– Ne trezim obositi, lipsiti de vlaga, chiar si dupa ceasuri bune de somn nocturn. Dar: somn – da, odihna – nu.
– Am renuntat sa ne descarcam tensiunile complexe acumulate in corpul fizic, si nu numai, prin miscare fizica, fie ea si o banala plimbare.
– Simtim nevoia, daca suntem fumatori, sa depasim "norma" obisnuita de tigari, sa consumam alcool in plus, sa apelam mai frecvent la calmante, la sedative sau la substante energizante.
– In ultimele luni, minimum o jumatate de an, au avut loc schimbari esentiale in activitatea noastra cotidiana (promovare sau retrogradare, somaj, alt loc de munca etc.), elemente care au actionat in mod nefast asupra responsabilitatilor, a puterii de decizie, a limitarii timpului liber, a sigurantei zilei de maine.
– Nu mai avem timp sa citim, asa cum faceam altadata, genul de literatura care ne deconecta si preferam sa intepenim cu ochii in televizor, la emisiuni care nu ne cer sa avem si creier, ci doar instincte.
– Chiar si in timpul liber, atat cat ne mai ramane, suntem presati de obligatiile care ne revin din punct de vedere profesional.
– Tot mai des, ne nemultumesc prietenii, rudele, familia, colegii care nu ne inteleg si nici nu incearca s-o faca.
– Avem tendinta de a ne lamenta si a acuza, in loc sa actionam corect, eficient, lucid, pentru rezolvarea problemelor complicate.
– Constatam ca ne-am cam pierdut simtul umorului si asta ne surprinde cat se poate de neplacut.
– Un fel de amnezii inexplicabile ne sterg din minte intalnirile fixate, ne pierdem unele obiecte ori nu ne amintim unde le-am pus, ni se reproseaza ca am devenit cam uituci.
– Avem impresia ori chiar convingerea launtrica a faptului ca sefii, colaboratorii si subalternii ne desconsidera si fac tot posibilul sa inregistram esecuri. Sabotaj, ce mai!
– In ultimul timp ne-am ingrasat sau am slabit nefiresc de mult. u Am avut sau avem cosmaruri nocturne, in timpul noptii ne trezim de multe ori sau nu putem adormi decat cu foarte mare greutate, desi suntem franti de oboseala.
Mai avem vreo sansa de a remedia respectivele probleme?
Acum, ne vom adresa la persoana a doua, pentru ca asa se cuvine atunci cand oferim sfaturi, precum urmatoarele. u Modificati-va, pe cat posibil, ambianta locului de munca, precum si raporturile cu cei din jur. – Respectati cu sfintenie momentele de deconectare, care ar trebui "consumate" astfel: zilnic, o pauza dedicata acestui scop de 15-20 de minute, iar la sfarsit de saptamana una-doua zile si anual 15-20 de zile consecutive (concediul de odihna, nu?). – Nu e cazul sa aveti in minte ambitii exagerate, asteptari nerealiste. Tineti cont mai bine de varsta, de starea de sanatate, de competenta, experienta de viata si temperamentul care stiti ca va apartin, de calitatile si defectele personale. Invatati sa distingeti si sa renuntati la ceea ce va este inaccesibil, dar sa luptati pentru un obiectiv care v-ar apartine de drept. – Analizati-va cu luciditate si cu optimism realizarile si esecurile. – Nu lasati sa se amplifice conflictele cu cei din jur. Nu va considerati colegii, rudele, prietenii un fel de "paratrasnete" pentru tensiunile proprii. Ramaneti acelasi om integru, vertical, mai ales in clipele cele mai dificile pe care sunteti obligat sa le parcurgeti.
Nu uitati ca nimic nu poate infrange pe cineva mai puternic, cu consecinte mai devastatoare, decat propriile lui slabiciuni, orgolii si neputinte. Pastrati-va speranta si luptati pentru a deveni sau a redeveni o fiinta superioara puternica, echilibrata!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii